Judicial interdiction jurisdiction: exclusive territorial competence tied to statutory domicile over de facto residence

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 17 mai 2017, sub nr. x/2017, petenta A. a solicitat punerea sub interdicţie a pârâtei B. şi numirea sa în calitate de tutore.

În motivarea cererii, petenta a arătat, în esenţă, că este fiica pârâtei, că aceasta suferă de schizofrenie paranoidă, boală care este progresivă, nefiind posibilă recuperarea stării sale de sănătate.

Reclamanta a arătat că pârâta, mama sa, are domiciliul în Braşov dar că, urmare a situaţiei în care se află, locuieşte împreună cu ea la Mănăstirea Sfinţii llie şi Lazăr, situată în jud. Cluj, mănăstire la care este maică. A arătat că, la data formulării acţiunii, pârâta este internată la spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, suferind o criză de tulburare psihotică.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa nr. 5463 din 13 iulie 2017, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că pârâta locuieşte în mod efectiv la Mănăstirea Sfinţii Ilie şi Lazăr, din jud. Cluj şi, cum domiciliul de facto se afla în circumscripţia de jurisdicţie a Judecătoriei Gherla, raportat la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 936 C. proc. civ., acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei.

Judecătoria Gherla, prin Sentinţa civilă nr. 1065 din 5 decembrie 2017 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând că dispoziţiile art. 936 C. proc. civ. ("cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul") instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă iar pârâta are domiciliul stabil în Braşov, jud. Braşov.

Judecătoria Braşov, astfel învestită, prin Sentinţa civilă nr. 826 din 6 februarie 2018, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Gherla şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut că dispoziţiile art. 936 C. proc. civ. nu trebuie interpretate restrictiv, legiuitorul urmărind ca judecata şi cercetările prevăzute de art. 938 alin. (2) C. proc. civ. să fie efectuate de instanţa la care se găsesc cele mai multe date, informaţii şi probe în legătură cu pârâta. Or, din moment ce pârâta are domiciliul de facto la Mănăstirea Sfinţii Ilie şi Lazăr, situată în raza de competenţă a Judecătoriei Gherla conform H.G. nr. 337/1993, această instanţă este competentă să judece acţiunea reclamantei.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Braşov, competenţa de soluţionare a acţiunii, pentru considerentele care succed.

Art. 164 alin. (3) C. civ. prevede că "Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească", soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească făcându-se potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. (art. 168 C. civ.), prin hotărârea de punere sub interdicţie fiind desemnat şi un tutore al persoanei ocrotite (art. 170 C. civ.).

Art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. prevede că judecătoriile judecă, în primă instanţă, cererile date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel.

Potrivit art. 936 C. proc. civ., "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul."

Textul de lege menţionat este o normă imperativă, instituind un caz de competenţă teritorială absolută, criteriul exclusiv în raport de care este stabilită competenţa instanţei fiind cel al domiciliului persoanei a cărei punere sub interdicţie se cere.

Chestiunea de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele învestite cu acţiunea reclamantei au dat-o noţiunii de domiciliu al persoanei a cărei punere sub interdicţie se solicită iar cu privire la acest aspect se reţin următoarele:

Potrivit art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Totodată, art. 88 C. civ. defineşte reşedinţa persoanei fizice ca fiind locul unde îşi are locuinţa secundară.

Art. 90 C. civ. consacră prezumţia de domiciliu şi prevede că "Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut" [alin. (1)]; "În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte." [alin. (2)].

Dovada domiciliului şi a reşedinţei, conform art. 91 alin. (1) C. civ., se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Din interpretarea textelor de lege menţionate, reiese că prezumţia de domiciliu - în cazul în care legea nu prevede altfel - operează în situaţia în care dovada domiciliului nu se poate face în sensul art. 91 C. civ., în speţă, din copia cărţii de identitate a pârâtei B., aflată la Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Cluj-Napoca, reiese că domiciliul acesteia este în municipiul Braşov, jud. Braşov.

Aşa fiind, prezumţia de domiciliu în ce o priveşte pe pârâtă nu se aplică şi, în raport de norma imperativă statuată prin art. 936 C. civ., Judecătoria Braşov este instanţa competentă să soluţioneze cererea de punere sub interdicţie a pârâtei, chiar şi în situaţia în care aceasta şi-ar avea "locuinţa stabilă", conform susţinerilor reclamantei, la mănăstirea Sfinţii Ilie şi Lazăr situată în jud. Cluj, împrejurare care, pentru considerentele expuse, nu este de natură a atrage o altă competenţă decât cea a Judecătoriei Braşov.

Având în vedere temeiurile arătate, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Braşov competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta. B., având ca obiect "punere sub interdicţie".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect "punere sub interdicţie", în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2018.

Procesat de GGC - CT