Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1128/2018 AI generated

Territorial jurisdiction for presidential order on parental consent to minor's travel and passport issuance under exclusive protection-of-person rules

Case Number Decizia nr. 1128/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Ghimpești Court, establishing it as the competent court to adjudicate a request for a presidential order, thereby overriding the earlier declination of competence by the Cornetu Court. The dispute arose when the mother, who had unilaterally moved the minor child from Ilfov County to Dâmbovița County in October 2017, filed a request at the Ghimpești Court to obtain the father's consent or a court order for the child's travel to the Netherlands and passport issuance, while a parallel action to establish the child's domicile was pending in the same location. The ICCJ determined that the request for a presidential order constituted a matter of "protection of the natural person" under civil law, which falls under the exclusive and public-order territorial jurisdiction of the court at the protected person's domicile or residence. Citing Articles 106, 107, 92, 496 of the Civil Code and Article 114 of the Code of Civil Procedure, the court ruled that because the minor's habitual residence at the time the action was filed was in Ghimpești, the Ghimpești Court was exclusively competent, and the exception of lack of competence was a matter of public order that could not be privately waived.

Legislator headnote

AI generated

art. 114 C. proc. civ, Art. 106 alin. (1) C. civ, art. 396 alin. (1) C. civ, art. 126 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 998 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for presidential order on parental consent to minor's travel and passport issuance under exclusive protection-of-person rules: Art. 106 alin. (1) C. civ. prevede că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...)". iar potrivit art. 107 din acelaşi cod, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii (...)".

Keywords

AI generated
jurisdictional matters passport habitual residence of child territorial law parental dispute rule of law

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Din susţinerilor părţilor şi menţiunile rapoartelor de anchetă psihosocială se reţine că, din anul 2016 până în octombrie 2017, minora a fost lăsată de mamă în grija tatălui şi a locuit în judeţ Ilfov, iar, din octombrie copilul a fost luat de mamă şi locuieşte în Găeşti.

Instanţa a reţinut că în privinţa minorei născută din relaţia de concubinaj a părţilor nu s-a pronunţat o hotărâre de stabilire a domiciliului şi a constatat că reşedinţa obişnuită a copilului a fost, conform acordului părţilor, până în urmă cu mai puţin de 2 luni anterior formulării acţiunii, în Bragadiru, Ilfov, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Cornetu.

Prin Sentinţa civilă nr. 639 din 20 februarie 2018, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., potrivit cărora, în cererile privitoare la ocrotirea persoanei fizice este competentă instanţa de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.

Din relaţia părţilor a rezultat minora C., născută în data de 5 iunie 2013, aşa cum rezultă din încheierea de autentificare nr. 1684 din 17 octombrie 2017 a Biroului Individual Notarial D.

Până în luna octombrie 2017, minora s-a aflat în grija şi ocrotirea tatălui, domiciliat fără forme legale în oraşul Bragadiru, judeţul Ilfov.

Ulterior, în luna octombrie 2017, reclamanta, împreună cu minora, s-au stabilit în oraşul Găeşti, judeţul Dâmboviţa, iar în data de 4 decembrie 2017 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Găeşti prezenta cauză.

Cum minora locuia împreună cu mama sa, reclamanta, la data introducerii acţiunii, instanţa a apreciat că este competentă Judecătoria Găeşti în soluţionarea prezentei cauze.

Cu privire la conflictul negativ de competenţa, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, la data de 4 decembrie 2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. să se dispună pe calea ordonanţei preşedinţiale măsura provizorie de a suplini consimţământul pârâtului la deplasarea reclamantei împreună cu minora în Olanda, pentru o lună de zile, pentru a putea fi prezente la efectuarea vaccinurilor obligatorii la medicul la care este înregistrată fiica sa şi pentru eliberarea paşaportului.

În motivarea cererii, reclamanta a menţionat cape rolul Judecătoriei Găeşti se află înregistrat Dosarul cu nr. x/2017, ce are ca obiect "stabilire domiciliu minor."

Art. 106 alin. (1) C. civ. prevede că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...)". iar potrivit art. 107 din acelaşi cod, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii (...)".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ., dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită". Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include şi cererea vizând ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I din C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească şi exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].

Potrivit art. 496 alin. (2)-(5) C. civ. intitulat Locuinţa copilului "(2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.(5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al minorului".

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) şi (2) C. civ., "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg Ia care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic".

Din coroborarea dispoziţiilor legale mai sus redate, reiese că cererea reclamantei, formulată pe calea dreptului comun în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Găeşti, având ca obiect stabilirea locuinţei minorei, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

În speţă, caracterul competenţei teritoriale nu este de ordine privată, întrucât obiectul cererii deduse judecăţii priveşte drepturi de care părţile nu pot să dispună în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ. Fiind o cerere în materie de persoane, competenţa teritorială are caracter exclusiv iar conform dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă are caracter de ordine publică, astfel că poate fi invocată, din oficiu, de instanţa de judecată.

Dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. prevăd că, cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.

În cauză, Judecătoria Găeşti a fost învestită să soluţioneze litigiul ce priveşte fondul dreptului respectiv acţiunea ce are ca obiect "stabilire domiciliu minor", înregistrată sub nr. x/2017.

Totodată, din actele şi lucrările dosarului reiese că, la data introducerii acţiunii, domiciliul minorei era în localitatea Găeşti, judeţul Dâmboviţa, aspect confirmat şi de apărătorul reclamantei, după cum s-a consemnat în practicaua Sentinţei nr. 639/2018 a Judecătoriei Cornetu.

Având în vedere considerentele ce preced şi dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte constată că Judecătoria Găeşti este instanţa competentă să soluţioneze cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, aşa încât se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "ordonanţa preşedinţială", în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2018.

Procesat de GGC - CT