Supreme Court lacks jurisdiction over appeal against Tribunal decision: exclusive competence of Court of Appeal for appeals against first-instance judgments

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la 24 iunie 2015, la Judecătoria Mediaş, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,P., Q.,R., S., T., U., V., W., prin mandatar N., X., prin mandatar N., unii dintre pârâţi fiind introduşi în cauză în timpul judecăţii, ca, prin sentinţa care se va pronunţa, instanţa:

- în principal, să constate că numiţii B., E., Y. şi I. sunt singurii moştenitori acceptanţi ai moştenirii defunctului Z., cu referire la terenul de 0,58 ha. înscrisă în T.P. x eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu, ceilalţi descendenţi ai defunctului fiind străini de succesiune;

- în subsidiar, să constate că între moştenitorii defunctului Z. a intervenit un partaj voluntar cu privire la terenurile ce au compus masa succesorală a acestuia, partaj prin care numiţilor B., E., Y. şi I. le-a fost atribuit terenul identificat mai sus, celorlalţi moştenitori cuvenindu-li-se alte terenuri care nu fac obiectul prezentei cauze;

- în ipoteza în care nu se va valida partajul voluntar de la petitul 2, să dispună partajarea terenului prin atribuirea acestuia în totalitate numiţilor C., E., Y. şi I.;

- să constate că între reclamant, în calitate de promitent cumpărător, şi numiţii B., E., Y. şi I., în calitate de promitenţi vânzători, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind terenul cu nr. top. nou x în suprafaţă de 2.800 mp şi cel cu nr. top. nou x în suprafaţă de 1.711 mp, terenuri care sunt cuprinse în T.P. x eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu, şi să fie obligaţi pârâţii moştenitori ai defuncţilor mai sus arătaţi să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare privind aceste terenuri, iar în cazul refuzului acestora, hotărârea să ţină locul unui asemenea contract;

- cu cheltuieli de judecată în cazul opoziţiei pârâţilor.

Prin Sentinţa civilă nr. 914/2017, pronunţată de Judecătoria Mediaş, s-au respins excepţiile invocate de părţi, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,P., Q., R., S., T., U., V., W., prin mandatar N., X., prin mandatar N., pârâţii AA., B., D. şi J. au fost obligaţi să încheie cu reclamantul contract autentic de vânzare-cumpărare asupra terenului extravilan cu nr. top. nou x în suprafaţă de 2.800 mp şi asupra celui cu nr. top. nou x în suprafaţă de 1.711 mp, terenuri care sunt cuprinse în T.P, x eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu, rezultate prin dezmembrarea propusă de expertul judiciar BB. şi dispusă prin Sentinţa civilă nr. 1033/2010, în Dosar nr. x/2008 al Judecătoriei Mediaş, cu condiţia prealabilă a înscrierii terenului la rolul fiscal şi în cartea funciară, şi a întrunirii condiţiilor prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din Legea 17/2014, precum şi a celor privind exercitarea dreptului de preemţiune şi s-au respins celelalte pretenţii ale reclamantului.

S-a admis cererea reconvenţională formulată de reclamanţii reconvenţionali K., L., H., în contradictoriu cu pârâtul reconvenţional A., şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul reconvenţional să lase reclamanţilor reconvenţionali în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă totală de 1289 mp; înscris în TP. x eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu, cu nr. top, nou x în suprafaţă de 800 mp şi nr. top. nou x în suprafaţă de 489 mp, rezultate prin dezmembrarea propusă de expertul judiciar BB. şi dispusă prin Sentinţa civilă nr. 1033/2010, în Dosar nr. x/2008 al Judecătoriei Mediaş.

S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la cheltuieli de judecată. A fost obligat pârâtul reconvenţional A. să plătească reclamanţilor reconvenţionali K., L., H., cheltuieli de judecată în cuantum de 5.730 lei.

Prin Decizia nr. 1150/2017 din 7 decembrie 2017, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 914 din 5 mai 2017 a Judecătoriei Mediaş, pe care o păstrează.

A obligat apelantul la plata către fiecare dintre intimatele H. şi K. a câte 1500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată parţiale în apel, prin reducerea onorariului avocaţial.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A., ce a fost transmis, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin adresa din data de 12 februarie 2018 a Tribunalului Sibiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 23 februarie 2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 10.

Prin rezoluţia din data de 28 februarie 2018, s-a fixat termen de judecată la 28 martie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 pct. 1 coroborate cu art. 5 alin. (3) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a Înaltei Curţi.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa care a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăseşte în conţinutul art. 97 pct. 1 - precum, s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenţei de atribuţiune a tribunalelor pentru judecata în prima instanţă, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluţie legislativă diferită, prin indicarea expresă şi limitativă a cazurilor de atribuire a competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea intenţiei legiuitorului la edictarea normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condiţiile în care legiuitorul a limitat competenţa Înaltei Curţi la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competenţă, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora "Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Constatări similare se impun şi în privinţa art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Nici această norma nu conţine o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenţionat consacrarea Înaltei Curţi ca instanţă de drept comun pentru soluţionarea recursurilor.

Raţiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curţi îi revine prin lege competenţa de soluţionare a recursului. De altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de alte instanţe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea şi aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţie, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competenţă în soluţionarea recursurilor, în absenţa unei norme exprese de competenţă în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "potrivit competenţei sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel.

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanţelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispoziţiile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., curţile de apel sunt competente să soluţioneze recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în speţă, judecătoria a fost instanţa învestită cu soluţionarea fondului, iar soluţionarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competenţa în materia recursului a instanţei supreme.

O altfel de interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a instanţei supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale [conform art. 126 alin. (2) din Constituţie "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege"] şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ. ("reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").

În aplicarea acestor norme, competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Sibiu revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Alba Iulia, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a recursului, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Decimă competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 1150/2017 din 7 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.

Procesat de GGC - CT