Architectural office lacking separate legal personality; validity of judicial notification to shared counsel

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1029 A/15.11.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul formulat de apelanţii reclamanţi Biroul Individual de Arhitectură A. şi A. împotriva Sentinţei civile nr. 535/21.04.2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi C., E. SA şi SC F. SRL, ca tardiv.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 17.09.2012, astfel cum a fost modificată prin cererea din 07.01.2013, reclamanţii Biroul Individual de Arhitectură (B.I.A.) A. şi A. au chemat în judecată pe pârâţii C., SC F. SRL şi E. SA solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâţilor la plata următoarelor sume: daune-interese compensatorii în cuantum de 179.582,59 ron, echivalentul a 32.728 + 7854,72 (TVA) euro la cursul BNR din data de 04.01.2012, reprezentând contravaloarea contractului nr. x/21.05.2008 încheiat cu pârâta SC E. SA; daune-interese compensatorii în cuantum de 149.644,8 ron echivalentul a 27272+6545,28 (TVA) euro la cursul BNR din data de 04.01.2012, reprezentând contravaloarea contractului nr. x/21.05.2008 încheiat cu pârâta SC E. S.A; 90.789,26 RON reprezentând dobânda legală calculată de la data de 10.02.2009 (moment în care au fost reziliate cele două contracte) până la data de 31.12.2012, sumă la care urmează să se adauge dobânda legală până la soluţionare; daune-morale în cuantum de 145.878,5 ron (echivalentul a 35.000 euro) la cursul BNR la data de 04.01.2012, reprezentând atingerea adusă prin acţiunile pârâtelor asupra demnităţii şi reputaţiei arhitectului A. şi implicit a Biroul Individual de Arhitectură A., precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 535/2916, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente, reţinute în esenţă:

La data de 02.06.2006, SC G. SRL în calitate de beneficiar şi Biroul Individual de Arhitectură A. în calitate de proiectant au încheiat contractul nr. x având ca obiect "Reabilitarea infrastructurii turistice în Slănic Prahova".

În data de 20.05.2008, între Biroul Individual de Arhitectură A. în calitate de proiectant general şi SC E. SA în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de proiectare nr. 1276/20.05.2008, având ca obiect elaborarea documentaţiilor tehnice de execuţie, desenelor "as built", urmărire de şantier şi asistenţă tehnică pentru obiectul de investiţi " Reabilitarea infrastructurii de turism în staţiunea balneoclimaterică Slănic-Prahova - Baia Verde conform certificatului de urbanism nr. x/17.03.2006" - valoarea lucrărilor contractate fiind de 27.272 euro + TVA.

La data de 21.05.2008 s-a încheiat între aceleaşi părţi contractul nr. x cu obiect "Reabilitarea infrastructurii de turism în staţiunea balneoclimaterică Slănic Prahova - Baia Verde, conform certificat de urbanism nr. x/17.03.2006" - valoarea lucrărilor de proiectare contractate fiind de 32.728 euro + TVA.

La data de 22.04.2009, între SC H. SRL, prin administrator E. (în calitate de beneficiar) şi SC F. SRL, prin administrator arhitect C. (în calitate de proiectant) s-a încheiat contractul nr. x, având ca obiect execuţia şi finalizarea de către proiectant a proiectului de execuţie (faza PT şi DDE) şi desenele "as built", precum şi urmărirea execuţiei în şantier a lucrărilor proiectate şi asistenţă tehnică pentru obiectivul "Reabilitarea Infrastructurii de Turism în staţiunea Slănic Prahova".

Prin Sentinţa civilă nr. 3254/24.02.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia civilă nr. 2531/2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Biroul Individual de Arhitectură A. de obligare a pârâtei SC E. SA la plata sumelor reprezentând avans la contractele nr. x/20.05.2008 şi nr. 1280/21.05.2008, reţinându-se că documentaţia înaintată cu proces-verbal de predare-primire din 09.01.2009 este incompletă, potrivit raportului de expertiză al cărui conţinut a fost însuşit de instanţă, din care a mai reieşit că documentaţia predată a prezentat lipsuri şi neconcordanţe şi nu a putut fi pusă în aplicare de constructor.

Rezilierea contractului nu a putut opera prin simpla notificare emisă de intimata pârâtă, fiind necesar ca aceasta să formuleze o acţiune în instanţă în acest scop.

Potrivit art. 7 lit. h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe "Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură."

Art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că "Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parţial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect", în vreme ce art. 35 lit. c) prevede că "Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii, este permisă în următoarele cazuri dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor."

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale citate situaţiei de fapt reţinute în cauză, nu se poate reţine că pârâţii au utilizat şi transformat fără drept proiectele de arhitectură realizate de reclamantă, noul proiectant procedând la reproiectare, pe baza documentaţiei deţinute în mod legal de către beneficiarul final al lucrării şi de către executantul E. SA, fapta sa neavând un caracter ilicit. Nu s-a făcut nici dovada vreunui prejudiciu material sau moral produs ca urmare a săvârşirii de către pârâţi a unei fapte ilicite, şi, ca urmare, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ.

Apelul declarat de reclamanţii A. şi Biroul Individual de Arhitectură A. a fost respins ca tardiv, în considerarea următoarelor motive:

Termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, în conformitate cu art. 284 C. proc. civ., prima instanţă indicând în mod greşit în dispozitivul hotărârii termenul de exercitare a căii de atac de 30 de zile de la comunicare.

Ambele reclamante au avut un mandatar avocat comun şi acelaşi sediu procesual ales, la sediul Societăţii de avocaţi H., M., N. şi Asociaţii, iniţial la adresa x din Bucureşti, şi ulterior mutat în timpul procesului, cu aducerea la cunoştinţa instanţei şi părţilor, la adresa y din Bucureşti.

Hotărârea i-a fost comunicată reclamantei A. la primul sediu al avocatului, în timp ce Biroului Individual de Arhitectură A. i-a fost comunicată la adresa actuală a sediului avocatului, ambele comunicări fiind făcute la data de 7.04.2017.

Comunicarea făcută pe numele reclamantei A. la sediul vechi al avocatului nu produce efecte, întrucât sediul ales nu mai era de actualitate, însă produce efecte comunicarea făcută la sediul actual al avocatului şi care corespunde sediului ales de parte în faţa Tribunalului Bucureşti.

În condiţiile în care Biroul Individual de Arhitectură A. reprezintă numai o formă de organizare a profesiei ce este lipsită de personalitate juridică (datele fiscale şi bancare distincte prezentând interes doar din punctul de vedere al raporturilor de drept fiscal, fără a atrage însă o personalitate distinctă de cea a persoanei fizice A.), comunicarea valabilă făcută reclamantei A. ca profesionist produce efecte şi în privinţa persoanei fizice A.

De asemenea, în condiţiile în care mandatarul avocat al Biroului de Arhitectură A. este acelaşi cu mandatarul persoanei fizice A., comunicarea valabilă făcută acestui mandatar pe unul din cele două nume este valabilă pentru ambii clienţi, prin interpretarea art. 113 alin. (2) C. proc. civ.

În condiţiile în care pentru ambele apelante termenul de apel este de 15 zile şi se calculează începând cu data de 07.04.2017, acesta a expirat la data de 24.04.2017, cu consecinţa exercitării tardive a căii de atac la data de 05.05.2017, în cauză nesolicitându-se şi nedovedindu-se necesitatea unei repuneri în termen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, în susţinere arătând că în mod nelegal instanţa de apel a admis excepţia tardivităţii formulării apelului în condiţiile în care în privinţa reclamantei recurente A. hotărârea primei instanţe a fost comunicată la un sediu nevalabil al avocatului.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, biroul de arhitectură are personalitate juridică, astfel că în cauză există un consorţiu procesual format din doi reclamanţi, o persoană fizică şi o persoană juridică, care nu se confundă.

Potrivit normei legale indicate, "(1) Dreptul de semnătură se poate exercita în cadrul birourilor individuale, birourilor asociate, societăţilor de proiectare sau altor forme de asociere constituite conform legii. (2) Indiferent de formele de exercitare a profesiei precizate la alin. (1), arhitecţii cu drept de semnătură pot dobândi calitatea de proiectant general. (3) Indiferent de modalitatea de exercitare a profesiei, arhitecţii cu drept de semnătură pot angaja salariaţi. (4) Persoanele juridice prevăzute la alin. (1), care nu au în cadrul personalului un arhitect cu drept de semnătură şi care desfăşoară activităţi de proiectare, au obligaţia ca, pentru întocmirea documentaţiilor de urbanism şi a proiectelor de arhitectură supuse aprobării sau autorizării, să folosească pe baze contractuale serviciile unui arhitect cu drept de semnătură."

Reclamanta recurentă A. este şi arhitectul cu drept de semnătură despre care se face vorbire în alin. (4) al articolului indicat, însă arhitectul cu drept de semnătură ("profesionistul" reţinut de către instanţa de apel) putea fi orice alt arhitect angajat de biroul de arhitectură, pe baze contractuale, potrivit dispoziţiilor legale invocate, situaţie în care nu s-ar mai fi făcut confuzia din decizia de apel.

Datele fiscale şi bancare distincte nu reprezintă interes doar din punct de vedere al raporturilor de drept fiscal, cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel, ci sunt atributele unei persoane juridice distincte, astfel că trebuia să se facă comunicarea hotărârii instanţei de fond în mod valabil către ambele reclamante.

În cauză sunt două subiecte distincte de drept, o persoană fizică şi o persoană juridică, lucru confirmat de citarea separată efectuată de instanţă.

Extinderea operată de instanţă de apel cu privire la art. 113 alin. (2) din C. civ. este nelegală, iar faptul că ambele reclamante au avut acelaşi mandatar nu poate conduce la concluzia că este valabilă comunicarea făcută acestui mandatar pentru ambii clienţi, fiind încălcate dispoziţiile art. 266 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

Nelegalitatea reclamată ca fiind generată de calitatea arhitectului A. de arhitect cu drept de semnătură nu este confirmată de considerentele deciziei, instanţa de apel reţinând că Biroul Individual de Arhitectură A. reprezintă numai o formă de organizare a profesiei, iar datele fiscale şi bancare distincte prezintă interes din punctul de vedere al raporturilor de drept fiscal, fără a atrage însă o personalitate distinctă de cea a persoanei fizice A.

Calificarea biroului individual de arhitectură ca persoană juridică prin Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect nu este de natură a schimba regimul juridic al acestei forme de exercitare a profesiei de arhitect, care este o formă liberală de exercitare a profesiei nesupusă înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului, de tip PFA - persoană fizică autorizată, ce oferă posibilitatea oricărui arhitect cu drept de semnătură să profeseze într-o formă legală, în calitate de titular. Acesta se înregistrează la Ordinul Arhitecţilor din România [potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 184/2001] şi la Administraţia financiară, acesta fiind motivul pentru care a reţinut în mod corect instanţa de apel că datele fiscale şi bancare distincte prezintă interes din punctul de vedere al raporturilor de drept fiscal.

Inclusiv reclamanţii au susţinut în cererea precizatoare că Biroul Individual de Arhitectură nu are un patrimoniu propriu, astfel încât bunurile ce aparţin acestuia formează o masă patrimonială distinctă în cadrul patrimoniului unic ce aparţine persoanei fizice arhitect A., iar recursul, în limitele în care a fost susţinut şi care vizează drepturi generate de calitatea, profesia de arhitect, a fost declarat şi de Biroul Individual de Arhitectură A.

În aceste condiţii, generate de particularităţile organizării şi exercitării profesiei de arhitect, Biroul Individual de Arhitectură nu este persoană juridică distinctă, cum se susţine în justificarea motivului de recurs, ci forma de exercitare a profesiei de către arhitect A. (PFA - persoană fizică autorizată cu privire la care nu s-a contestat procedura de comunicare a sentinţei), ceea ce face ca, în limitele criticilor şi ale considerentelor deciziei, să nu se reţină încălcarea dispoziţiilor art. 266 alin. (3) şi art. 284 alin. (1) din C. proc. civ.. Se va înlătura însă aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din C. proc. civ., acestea reglementând strict regimul comunicării copiilor de pe cererea de chemare în judecată şi de pe înscrisurile ataşate - aspect procedural care nu este însă de natură a duce la schimbarea deciziei, faţă de cele anterior reţinute.

În considerarea acestor argumente care susţin caracterul nefondat al recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecinţă, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii Biroul Individual de Arhitectură A. şi A. împotriva Deciziei nr. 1029A din data de 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - GV