Pension early-retirement claim: cassation against constitutional-review refusal held null for non-conforming grounds and against civil merits held inadmissible as non-recursible under social-insurance exception

Asupra cauzei de ţaţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18,11.2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice o cerere vizând refuzul nejustificat de rezolvare a cererii sale privind pensionarea anticipată începând cu data de 14.08.2012, dată la care a împlinit 60 de ani.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 5686/23.09.2014, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2013*.

Prin Sentinţa nr. 1606/24.02.2015 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi s-a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat apei, iar prin Decizia civilă nr. 2991/10.09,2015, pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a anulat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 10244/15.11,2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de pensii a municipiului Bucureşti şi Casa de pensii a sectorului 1 a municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., arătând că pensionarea anticipată nu mai este de actualitate din cauza celor mai bine de 4 ani pierduţi de la momentul înregistrării cererii de pensionare, nesoluţionate de către Casa de pensii a municipiului Bucureşti.

Reclamantul a învederat faptul că intimata a încălcat dreptul la petiţionare înscris în Constituţia României, art. 51 alin. (1) şi alin. (4). A solicitat să fie trimis dosarul spre soluţionare Curţii Constituţionale a României, invocând drept motive discriminarea creată de Legea nr. 263/2010 între diferite categorii de absolvenţi de studii superioare, respectiv cursuri de zi sau cursuri serale şi fără frecvenţă, precum şi încălcarea dreptului său la petiţionare în acest dosar.

Prin încheierea din 7 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost recalificată calea de atac incidenţă în cauză ca fiind cea a apelului şi nu a recursului.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 3406 din 6 iunie 2017, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Totodată, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 10244 din data de 15.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale. Hotărârea a fost dată cu menţiunea definitivă în ceea ce priveşte soluţia dată apelului şi cu drept de recurs, în termen de 48 de ore de la pronunţarea deciziei, în ceea ce priveşte soluţia de sesizare a Curţii Constituţionale.

În motivare, referitor la excepţia de neconstituţionalitate, au fost reţinute prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă de instanţa de judecată atunci când aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând că înscrisurile prezentate de Casa de pensii a municipiului Bucureşti, după trei ani de solicitări, sunt falsuri prin care se încearcă muşamalizarea încălcării Constituţiei României de către Casa de pensii a municipiului Bucureşti, susţinând şi că a fost încălcată obligaţia de a face de către intimată.

De asemenea, sunt reluate argumentele privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, acestea fiind detaliate prin înscrisul depus la data de 21.06.2017.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea de punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Reclamantul B. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenţei juridice prin avocat, cerere respinsă prin încheierea din 23 ianuarie 2018.

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

1. Referitor la recursul declarat de reclamantul A. în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, urmează să constate că acesta este nul, pentru următoarele considerente:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Decizia nr. 3406 din 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În completare, art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

În cuprinsul cererii de recurs recurentul nu a formulat critici punctuale faţă de soluţia recurată, ci a susţinut că înscrisurile prezentate de Casa de pensii a municipiului Bucureşti, după trei ani de solicitări, sunt falsuri prin care se încearcă muşamalizarea încălcării Constituţiei României de către Casa de pensii a municipiului Bucureşti, susţinând şi că a fost încălcată obligaţia de a face de către intimată, reluând argumentele privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, acestea fiind detaliate prin înscrisul depus la data de 21.06.2017.

Analizând susţinerile recurentului se observă că acestea nu constituie veritabile critici de nelegalitate a soluţiei recurate întrucât obiectul acestora nu se circumscrie motivelor reţinute în concret de instanţă.

Prin urmare, se constată că motivele dezvoltate de recurent nu au legătură cu soluţia şi argumentele din decizia atacată, nefiind susceptibile de a fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în aceste condiţii, având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulităţii recursului.

11. Referitor la recursul declarat de reclamantul A. în ceea ce priveşte soluţia dată apelului prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte urmează să îl respingă ca inadmisibil pentru considerentele care urmează:

Litigiul iniţiat de reclamant vizează refuzul nejustificat de rezolvare a cererii sale privind pensionarea anticipată începând cu data de 14.08.2012, dată la care a împlinit 60 de ani, fiind un litigiu din sfera asigurărilor sociale.

Prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 10244 din data de 15.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale. Hotărârea a fost dată cu menţiunea definitivă în ceea ce priveşte soluţia dată apelului.

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Situaţiile de excepţie prin care se derogă de ia dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. sunt reglementate prin alin. (2) al aceluiaşi articol, care prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv, conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerarea dispoziţiilor anterior citate, rezultă că, raportat la natura litigiului, Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu este supusă recursului.

Principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Faţa de împrejurarea că decizia atacată este o hotărâre definitivă, având în vedere dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc că hotărârile date în apel, fără drept de recurs, sunt hotărâri definitive, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. în ceea ce priveşte soluţia dată apelului prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. în ceea ce priveşte soluţia dată apelului prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - GV