Recourse inadmissible against appellate decision resolving appeal filed against non-appealable jurisdiction ruling

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2016 din 6 mai 2016, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Tribunalul Timiş şi Judecătoria Deta pentru anularea Deciziei civile nr. 481/A/13.04.2016, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2015, precum şi a tuturor actelor de procedură efectuate în dosarul menţionat, dar şi pentru anularea Sentinţei civile nr. 1259/10.09.2015, pronunţată de Judecătoria Deta, cât şi anularea tuturor actelor de procedură efectuate în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Deta.

Prin Sentinţa civilă nr. 5/8.07.2016 Curtea de Apel Timişoara şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Timiş.

Prin Sentinţa civilă nr. 903/PI din 29.06.2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi în consecinţă, s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. Hotărârea a fost dată fără cale de atac, împotriva Sentinţei civile nr. 903/PI din 29.06.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2016 a formulat apel reclamanta A.

Prin Decizia civilă nr. 193/16.11.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 903/PI din 29.06.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta A.

Recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 193/16.11.2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 8 ianuarie 2018, sub nr. x/2017.

Prin rezoluţia din 6 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru nr. 7, la data de 7 februarie 2018, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs.

Recurenta-reclamantă A. a formulat punct de vedere prin care a solicitat admiterea recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 23 martie 2018, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-1 respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Prioritar, se reţine că, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte nu are competenţa de soluţionare a căii de atac a apelului, ci numai a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel, astfel încât solicitarea reclamantei de a se soluţiona calea de atac declarată împotriva Deciziei civile nr. 193/16.11.2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca şi apel, nu ca recurs, nu poate fi primită,

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

Art. 457 C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În speţă, decizia recurată a fost pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva Sentinţei civile nr. 903/PI din 29.06.2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2016, prin care a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi în consecinţă, s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, hotărâre ce a fost dată fără cale de atac.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. 132 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că Decizia civilă nr. 193 din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri ce nu are deschisă nicio cale de atac.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea, de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se mai impune.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 193 din data de 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2018.

Procesat de GGC - GV