Employer's appeal against labor-liability ruling inadmissible; limitation defense upheld

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2016 la data de 12.05.2016, reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi, a solicitat în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 4.890,43 RON, reprezentând parte din prejudiciul produs instituţiei, în temeiul art. 254 alin. (1) din C. muncii.

Prin Sentinţa civilă nr. 10463 din data de 18.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi respinsă în consecinţă acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi în contradictoriu cu pârâta A.. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în valoare de 1.500 RON, onorariu avocat redus.

Prin Decizia civilă nr. 2800/08.05.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul principal formulat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi împotriva Sentinţei civile nr. 10463 din data de 18.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat; a luat act de declaraţia apelantei-pârâtei A. de a transforma apelul principal în apel incident şi, în consecinţă, a respins excepţia de tardivitate, ca rămasă fără obiect; a respins apelul incident formulat de apelanta-pârâtă A., ca nefondat; a respins cererea apelantei-pârâte privind cheltuielile de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Împotriva acestor soluţii a formulat recurs Agenţia Naţională pentru Romi, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2017.

Prin Decizia civilă nr. 190 din 6 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au dispus următoarele:

A fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Agenţia Naţională pentru Romi împotriva Sentinţei civile nr. 10463/18.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016.

A fost disjuns recursul declarat de recurenta Agenţia Naţională pentru Romi împotriva Deciziei nr. 2800/08.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 şi a fost admisă în privinţa acestui recurs excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

În consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Romi împotriva Deciziei nr. 2800/08.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 20 noiembrie 2017, sub nr. x/2017.

Prin rezoluţia din 21.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru nr. 7, la data de 21 noiembrie 2017, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs.

Intimata A. a formulat punct de vedere prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 17 februarie 2017, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2035, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă privind răspunderea patrimonială a lui A. pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca acesteia, întemeiată pe dispoziţiile art. 254 alin. (1) din C. muncii.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că Decizia civilă nr. 2800 din 8 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare," analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se mai impune.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Romi împotriva Deciziei nr. 2800 din data de 8 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2018.

Procesat de GGC - GV