Trademark dispute: dismissal of cassation appeal as tardiv under 30-day procedural deadline

Prin Decizia civilă nr. 680A din 05.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC B. SRL.

Împotriva acestei decizii pârâta SC B. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta susţine, în esenţă, că, în mod greşit instanţa de apel nu a luat în considerare apărările pârâtei, reţinând că în speţa există o dublă similitudine, a semnelor şi a serviciilor, care poate crea un risc de confuzie indirectă.

Astfel, marca reclamantei este înregistrată pentru produse de publicitate, gestiunea afacerilor comerciale şi servicii de import al nutreţurilor şi pentru animale şi pui de o zi, însă aceasta a arătat că serviciile pentru care s-a înregistrat marca nu sunt cele pe care le desfăşoară aceasta şi că acestea au caracter complementar serviciilor cu produsele pentru care s-a înregistrat marca.

De asemenea, consideră că reclamanta nu şi-a exercitat dreptul la opoziţie la înregistrarea mărcii nr. 114643, prevăzut la art. 23 din Legea nr. 84/1998 în termenul de trei luni de la publicarea mărcii prevăzut în textul aceluiaşi articol. Astfel, consideră că acţiunea reclamantei este inadmisibilă în aceste condiţii, întrucât norma juridică incidentă prevede această cale specifică de atac împotriva înregistrării unei mărci înregistrate care trebuie exercitată cu prioritate faţă de o acţiune de drept comun de anulare a înregistrării unei mărci, împotriva înregistrării mărcii nefiind exercitată nicio opoziţie, aceasta fiind deplin validă.

Cele două mărci sunt distincte, acestea reprezentând clase total diferite, respectiv clasa 31 în cazul pârâtei şi clasa 35 a reclamantei.

Astfel, riscul de confuzie nu poate fi reţinut în cauză, existenţa unui singur cuvânt comun între cele două mărci nu constituie un element de confuzie, atât timp cât elementele de distincţie nu numai că sunt suficiente pentru a nu crea o asemenea confuzie, ci chiar definitorii pentru fiecare marcă în parte.

Consideră ca nu există condiţiile pentru anularea unei mărci întrunite cumulativ, mărcile nefiind identice şi nici măcar similare.

Faptul că reclamanta deţine o marcă înregistrată pentru clasa 35 de produse şi servicii înseamnă că doar produsele şi serviciile acestei clase sunt protejate de marcă şi nu întreg arealul de produse şi servicii din portofoliul acesteia. Riscul de confuzie trebuie determinat în funcţie de specificul fiecărui caz şi nu la modul general. Faptul că ambele mărci au un element comun nu poate constitui fundamentul unui risc de confuzie.

În concluzie, solicită admiterea recursului.

Intimaţii nu au depus întâmpinări.

Prin rezoluţia din 26.06.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut că recurenta are deschisă calea de atac, recursul este tardiv formulat, iar motivele de recurs nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 7, la data de 16 octombrie 2017, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, însă părţile nu au depus puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 23 martie 2018, fără citarea părţilor,

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii, reţinută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate faţă de excepţia nulităţii, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispoziţiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Se observă că, recursul împotriva Deciziei nr. 680A din 5 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC B. SRL, a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi peremptoriu, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Legea procesual civilă reglementează şi situaţia în care, partea, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispoziţiile art. 186 potrivit cărora "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. în cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Coroborând dispoziţiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului formulat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 680A din 5 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC B. SRL, reprezintă un termen procedural de 30 de zile, care începe să curgă de la comunicarea hotărârii recurate.

Din verificarea lucrărilor Dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, se constată că decizia recurată a fost comunicată recurentei la data 21 martie 2017, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la dosar apel.

Totodată, Înalta Curte constată că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a deciziei instanţei de apel către recurentă îndeplineşte cerinţele legale pentru validitatea sa, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de art. 164 alin. (3) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, astfel încât acesta are aptitudinea de a fi declanşat curgerea termenului de recurs.

Termenul de declarare şi motivare a recursului, de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. şi calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol din acelaşi cod, s-a îndeplinit pe data de 21 aprilie 2017.

Recursul a fost formulat la data de 9 mai 2017 (conform datei de pe plicul poştal, aflat la dosar recurs), cu depăşirea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Prin urmare, se reţine că recursul pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 680A din data de 5 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii recurate, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) coroborate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 680A din data de 5 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 680A din data de 5 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2018.

Procesat de GGC - GV