Applying new penal code aggregation rules to mixed old/new offense concurrences for conditional release eligibility

Liberare condiţionată. Concurs de infracţiuni. Pedeapsă rezultantă

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele

Indice alfabetic: Drept penal

- liberare condiţionată

- concurs de infracţiuni

C. pen., art. 105 alin. (2)

Legea nr. 187/2012, art. 10

În cazul în care instanţa este învestită cu judecarea unei infracţiuni săvârşite sub imperiul Codului penal anterior, în concurs cu o infracţiune săvârşită sub imperiul noului Cod penal, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 şi, în consecinţă, este aplicabil tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni prevăzut în noul Cod penal. În acest caz, dacă s-a dispus liberarea condiţionată din executarea pedepsei închisorii aplicate pentru infracţiunea săvârşită sub imperiul noului Cod penal, iar în raport cu pedeapsa rezultantă aplicată potrivit dispoziţiilor noului Cod penal sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 100 din acelaşi cod, instanţa poate acorda liberarea condiţionată, în temeiul dispoziţiilor art. 105 alin. (2) din noul Cod penal.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 329/A din 11 decembrie 2018

Prin sentinţa nr. 20 din 17 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au hotărât, în principal, următoarele:

I. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 375 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa închisorii de 3 ani şi 8 luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, aplicate prin sentinţa nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, fără adăugarea vreunui spor.

II. În baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită.

A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen. anterior, a fost stabilit un termen de încercare de 6 ani, de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 863 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la serviciul de probaţiune; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere.

Împotriva sentinţei nr. 20 din 17 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpații A. și B.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpații A. și B. împotriva sentinţei nr. 20 din 17 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întemeiate, între altele, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În acord cu prima instanţă de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că inculpatul A., subinspector în cadrul Secţiei 6 Poliţie Rurală C., fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu în legătură cu o sesizare formulată de numita D. împotriva numitului E. pentru o pagubă de 2.000 lei, a pretins, în perioada 12-14 ianuarie 2013, de la E., prin intermediul inculpatului B. - avocat, suma de 1.500 euro pentru soluţionarea favorabilă a sesizării respective.

Apelantul inculpat B. (avocat) a intermediat, în perioada 12-14 ianuarie 2013, pretinderea sumei de 1.500 euro, de către subinspectorul de poliţie A., în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia, în sensul rezolvării în mod favorabil martorului E. a sesizării primite la Secţia 6 Poliţie Rurală C., formulată de numita D., pentru o pretinsă pagubă de 2.000 lei cauzată de martor.

În drept, fapta comisă de inculpatul A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Cât priveşte apelantul inculpat B., fapta săvârşită de acesta întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 C. pen.

Legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este Codul penal anterior, având în vedere că instanţa de apel consideră că se justifică a fi reţinute în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior care reglementează posibilitatea reţinerii unor împrejurări, altele decât cele prevăzute în art. 74 alin. (1) C. pen. anterior, ca circumstanţe atenuante judiciare, aşa încât apare ca întemeiat motivul de apel al inculpatului vizând greşita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Individualizarea judiciară a pedepselor presupune aplicarea cumulată a criteriilor prevăzute în art. 72 alin. (1) C. pen. anterior referitoare la dispoziţiile părţii generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aşadar, în principiu, criteriile generale de individualizare a pedepsei vizează gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului evaluată după împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii, scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Individualizarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci reprezintă rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Ţinând cont de aceste criterii, instanţa de apel consideră că pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de luare de mită se justifică a fi diminuată, în temeiul art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 1 an şi 4 luni închisoare.

Achiesând la argumentele expuse de prima instanţă pentru individualizarea pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că, în raport cu fapta comisă şi persoana inculpatului A., trebuie să se reflecte mai pregnant în cuantumul pedepsei aplicate împrejurarea că luarea de mită s-a comis în varianta pretinderii unei sume de bani, după cum trebuie să se dea eficienţa cuvenită împrejurării că fapta ce formează obiectul prezentei cauze a fost săvârşită înaintea celor două infracţiuni pentru care a fost condamnat definitiv, anterior, prin sentinţa nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, la pedepse de 3 ani închisoare şi 2 ani închisoare.

Nu lipsit de relevanţă este şi faptul că, de la data comiterii infracţiunii de luare de mită (12-14 ianuarie 2013), a trecut o perioadă semnificativă de timp, aspect care trebuie evaluat în procesul de individualizare a pedepsei.

Instanţa de apel constată ca fiind întemeiat şi motivul de apel prin care s-a criticat modalitatea în care prima instanţă a realizat contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracţiuni concurente, însă, pentru un alt argument decât cel invocat de parchet, şi anume pentru omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Astfel, potrivit art. 10 din legea amintită, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

În cauză, se constată că inculpatul A. a comis infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în perioada 12-14 ianuarie 2013, adică înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, din 1 februarie 2014.

Această infracţiune, fiind săvârşită înainte de condamnarea definitivă a inculpatului pentru alte infracţiuni, este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, săvârşite după intrarea în vigoare a noului Cod penal din 1 februarie 2014, în perioada 8 iulie 2014 - 11 iulie 2014.

Prin menţionata hotărâre, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Existând ipoteza prevăzută în art. 10 din Legea nr. 187/2012, prima instanţă de fond trebuia să facă aplicarea acestor dispoziţii legale, ceea ce înseamnă, ca şi tehnică juridică, că trebuia descontopită pedeapsa rezultantă stabilită definitiv prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, pedepsele în individualitatea lor trebuiau contopite cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză conform dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv lângă pedeapsa cea mai grea să se adauge sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse.

În concret, ţinând cont de cuantumul pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare care va fi aplicată în prezenta cauză şi pedepsele definitiv aplicate pentru infracţiuni concurente, în cuantum de 3 ani închisoare şi 2 ani închisoare, pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare i se va alătura sporul de o treime din totalul pedepselor de 1 an şi 4 luni închisoare şi 2 ani închisoare, respectiv sporul de 1 an, 1 lună şi 10 zile, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare.

După stabilirea pedepsei principale rezultante în conformitate cu aceste dispoziţii legale, în temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., se va menţine numai pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.

Pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ce formează obiectul prezentei cauze, nu se poate aplica pedeapsă complementară, fiind incidente dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. anterior care interzic aplicarea acestui tip de pedeapsă dacă pedeapsa principală este mai mică de 2 ani închisoare. Prin urmare, vor fi înlăturate pedepsele complementare şi accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, aplicate prin sentinţa apelată.

De asemenea, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen. privind pedepsele accesorii aplicate definitiv prin aceeaşi decizie penală.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, inclusiv sentinţa penală nr. 2683 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu, se constată că inculpatul A. a executat din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni aplicată prin sentinţa nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, de la 11 iulie 2014 la data de 16 ianuarie 2017, când a fost liberat condiţionat.

În consecinţă, din pedeapsa rezultantă ce va fi aplicată în cauză, în temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., se va deduce perioada de timp de la 11 iulie 2014 la data de 16 ianuarie 2017.

Instanţa de apel consideră că, raportat la pedeapsa de 4 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare, sunt îndeplinite condiţiile art. 105 alin. (2) C. pen., pentru acordarea liberării condiţionate inculpatului A. (în cauză, nu pot fi luate în discuţie, cum a solicitat apărătorul ales, dispoziţiile art. 61 alin. 1 C. pen. anterior privind menţinerea liberării condiţionate, faţă de aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012).

În acest sens, se constată executată fracţia de pedeapsă prevăzută în art. 100 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul executând 2 ani, 8 luni şi 28 de zile, adică mai mult de două treimi din pedeapsa de 4 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare, în perioada 11 iulie 2014 - 16 ianuarie 2017, cumulat cu cele 82 de zile câştigate ca urmare a muncii prestate, cum s-a reţinut definitiv prin sentinţa penală nr. 2683 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu.

De asemenea, se constată întrunite cerinţele art. 100 alin. (3) C. pen., în sensul că, deşi la calculul fracţiei de pedeapsă pentru acordarea liberării condiţionate s-a ţinut seama de zilele câştigate prin munca prestată, din pedeapsa stabilită de 4 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare s-a executat cel puţin jumătate din durata acesteia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate face abstracţie, după cum s-a mai arătat, de împrejurarea că infracţiunea ce formează obiectul prezentei cauze a fost săvârşită înaintea celor pentru care a fost condamnat la o altă pedeapsă cu închisoarea din executarea căreia a fost liberat condiţionat, că prezenta infracţiune prezintă un grad de pericol social mai redus decât al celor pentru care fusese condamnat definitiv anterior şi că, prin sentinţa nr. 2683 din 15 noiembrie 2016 a Judecătoriei Târgu-Jiu prin care s-a dispus liberarea condiţionată a lui A., s-a arătat că acesta se poate reintegra în societate şi beneficiază de mediul de suport necesar reinserţiei sociale, în cursul judecăţii în prezenta cauză făcând dovada cu înscrisuri că este angajat, ca dispecer, pe perioadă nedeterminată începând cu data de 23 februarie 2017 la societatea F., caracterizarea primită de la locul de muncă fiind una favorabilă.

Prin urmare, în baza art. 105 alin. (2) C. pen., se va acorda liberarea condiţionată inculpatului A. cu privire la executarea pedepsei de 4 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare.

Aplicând aceleaşi criterii de individualizare a pedepsei în cazul inculpatului B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că o justă individualizare a pedepsei impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi reducerea termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere de la 6 ani, cât a fixat prima instanţă, la 5 ani.

Pornind de la considerentele primei instanţe referitoare la individualizarea pedepsei şi motivele de apel ale parchetului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că opţiunea unui inculpat pentru procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei nu poate constitui un motiv de sancţionare mai severă pentru inculpatul care a respins aplicarea unei asemenea proceduri.

Deopotrivă, se reţine că rolul central în activitatea infracţională l-a avut inculpatul A., care a şi iniţiat activitatea infracţională, aşa încât inculpatul B. a intermediat pretinderea mitei în legătură cu atribuţiile de serviciu ale primului inculpat, funcţionar public, într-un sens care să-l avantajeze pe martorul E.

Fără a lipsi de importanţă gravitatea faptei săvârşite - infracţiune de corupţie şi calitatea pe care o avea inculpatul la momentul de referinţă - avocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că perioada de timp scursă de la data comiterii infracţiunii, împrejurarea că inculpatul B. este la primul conflict cu legea penală şi datele ce caracterizează persoana acestuia - dezvoltate în Raportul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune şi de martorul G. - constituie circumstanţe cărora trebuie să li se dea eficienţă sporită în sensul aplicării unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare individualizat după aceleaşi criterii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 20 din 17 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:

A descontopit pedeapsa principală de 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată inculpatului A. şi a repus pedepsele în individualitatea lor.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., de la 2 ani şi 8 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.

A înlăturat pedepsele complementară şi accesorie prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

A constatat că infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză la 1 an şi 4 luni închisoare este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.

A făcut aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, şi anume 1 an, 1 lună şi 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (5) C. pen., a aplicat, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

A dedus din durata pedepsei principale rezultante perioada executată de la 11 iulie 2014 la 16 ianuarie 2017.

În baza art. 105 alin. (2) C. pen., a acordat liberarea condiţionată inculpatului A. cu privire la executarea pedepsei de 4 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

A menţinut suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a redus termenul de încercare prevăzut în art. 862 C. pen. anterior de la 6 ani la 5 ani.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate de apelanţi care nu contravin prezentei.