Negative jurisdictional conflict resolved: Brașov Tribunal has competence as union acted only as legal representative for employees' pay claims.

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 23 octombrie 2017, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., prin G., au solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vama Buzăului să dispună salarizarea la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei, precum şi acordarea diferenţelor salariale începând cu data de 9 aprilie 2015 şi până la intrarea în vigoare a Legii 153/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 238 din data de 1 martie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în litigiul dedus judecăţii acţiunea este formulată de sindicat în numele membrilor săi, sindicatul dobândind calitatea de reclamant, iar potrivit deciziei în interesul legii nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Cum G. - ce are calitatea de reclamant - are sediul în oraşul Galaţi, instanţa a concluzionat că revine Tribunalului Galaţi competenţa de soluţionare a cauzei.

Învestit prin declinare, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a pronunţat sentinţa nr. 485 din data de 9 mai 2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, a constatat ivit conflictul negativ şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a reţinut că, în speţă, competenţa de soluţionare se stabileşte în funcţie de domiciliul reclamanţilor şi nu de sediul sindicatului, întrucât sindicatul nu a formulat acţiunea în numele membrilor săi, ci a menţionat expres că are doar calitatea de reprezentant legal, reclamanţii fiind cei care deţin calitate procesuală activă.

Cum acţiunea a fost formulată de către reclamanţi, reprezentaţi legal de G., instanţa a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, revine Tribunalului Braşov competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul reclamanţii.

Cu privire la conflictul de competenţă ivit între Tribunalul Braşov şi Tribunalul Galaţi, cu a cărui soluţionare a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea formulată de reclamanţii - persoane fizice, în contradictoriu cu instituţia publică angajatoare, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei pornind de la stabilirea calităţii de reclamant, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că acţiunea a fost formulată de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., reprezentaţi legal de G., la dosarul cauzei regăsindu-se împuternicirile de reprezentare acordate sindicatului.

Reiese că, astfel cum s-a precizat şi în cuprinsul notelor de şedinţă aflate din dosarul Tribunalului Braşov, acţiunea este formulată de sindicat pentru reclamanţii persoane fizice - care deţin calitatea procesuală activă şi drepturi procesuale în cauză.

În atare condiţii, în care acţiunea nu a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi, ci de persoanele fizice prin reprezentant, în raport de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii aparţine instanţei în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă reclamanţii.

În situaţia particulară a speţei, referirile la decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nu sunt relevante, în condiţiile în care prin respectiva decizie, statuându-se legitimarea procesuală activă a sindicatelor de a acţiona în justiţie în numele membrilor săi, s-a stabilit ca, în acele situaţii, acţiunile să fie introduse la instanţele de la sediile sindicatelor.

În cauză însă, după cum s-a precizat, persoanele fizice au calitatea procesuală activă de reclamanţi şi nu sindicatul, care are doar calitatea de reprezentant al acestora.

Având în vedere considerentele expuse, cum reclamanţii îşi au atât domiciliile, cât şi locul de muncă în judeţul Braşov, Înalta Curte urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10.07.2018.