Failure to invoke specific cassation grounds renders ordinary appeal inadmissible for lack of legitimate interest

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 8 ianuarie 2018, pe rolul Curţii de Apel Piteşti a fost înregistrată cererea de strămutare a dosarului x/2017 al Judecătoriei Piteşti, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatele B. şi C.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată 3F, formulată de petentul A.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut următoarele considerente:

Pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, legiuitorul a prevăzut în favoarea părţii posibilitatea de a solicita recuzarea judecătorului aflat într-o stare de incompatibilitate absolută, rezultând din existenţa unor elemente de natură să creeze, într-un mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea acestuia, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Incompatibilitatea există numai dacă judecătorul s-a pronunţat în cadrul aceluiaşi proces, în etape procesuale diferite.

Aspectele invocate de petent nu susţin concluzia că judecătorul recuzat şi-a format şi exprimat deja opinia asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauza repartizată spre soluţionare, ci privesc modul în care au fost soluţionate alte cauze, în care se susţine, fără a se dovedi, că a fost avocat doamna D.

În speţa de faţă, nu se poate reţine că există elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

Prin sentinţa civilă nr. 13/05.03.2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de strămutare formulată de petentul A.

Împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare din 28 februarie 2018 a declarat recurs petentul A.

Cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Piteşti la data de 6 martie 2018 şi înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii de recurs, petentul susţine că d-na judecător nu este imparţială în cauzele în care avocat este apărătorul său, D., dovada acestui fapt fiind aceea că, în cauzele în care acest avocat a avut calitatea de apărător al altor justiţiabili, d-na judecător a făcut opinie separată, fără excepţie, deşi opiniile majoritare au dat dreptate avocatului său.

Pentru soluţionarea cererii de strămutare, recurentul susţine că, deşi a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri cu privire la temeinicia susţinerilor sale, d-na judecător a respins această cerere, aspect ce dovedeşte că d-na judecător nu a dat dovadă de obiectivitate şi imparţialitate.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la data de 12 iunie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, completul urmând, însă, a aprecia cu privire la încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C4, la data de 18 iunie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, înregistrat la dosar la data de 26 iunie 2018, prin care solicită admiterea recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 iulie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs cu care recurentul a învestit Înalta Curte nu se regăseşte o argumentaţie structurată din punct de vedere juridic în combaterea motivelor reţinute de curtea de apel în justificarea respingerii cererii de recuzare, recurentul rezumându-se la a arăta că d-na judecător împotriva căreia a formulat cerere de recuzare nu este imparţială în cauzele în care avocat este apărătorul său, sens în care a reluat susţinerile din cererea de recuzare.

Or, a motiva recursul implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită prin simpla reluare a motivelor din cererea soluţionată prin hotărârea atacată, fără a se arăta, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reţinute de instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Aşa fiind, constatând că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neindicând în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul, iar susţinerile din cererea de recurs nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută în acest caz de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 28 februarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.07.2018.