Inadmissibility of cassation appeal based on value threshold despite subsequent constitutional ruling on non-retroactivity

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 08.01.2014, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, C., D. şi E., să se constate deschisă succesiunea defunctului F., că au calitatea de moştenitori ai defunctului F. pârâtele C., în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1/4 din moştenire, D. şi E., în calitate de descendenţi de gradul I, cu o cotă de 3/16 fiecare, să se anuleze actele de renunţare făcute în frauda reclamanţilor de către pârâtele C., D. şi E., să fie obligaţi pârâţii la plata compensaţiilor băneşti conform Legii nr. 9/1998 în cuantum de 353.848,79 RON încasată de pârâţi potrivit hotărârii nr. 3047/24.06.2010 emisă de către Instituţia Prefectului Mun. Bucureşti - Comisia Mun. Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri băneşti în cuantum de 353.848,79 RON, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 20.03.2014, reclamanţii au arătat, expres că acţionează în temeiul calităţii lor de creditori chirografari ai defunctului F., autorul pârâţilor şi nu în calitate de moştenitori legali ai acestuia, din perspectiva calităţii lor de creditori justificând şi interesul dezbaterii succesiunii acestuia. De asemenea, au învederat că acţiunea are caracterele unei acţiunii pauliene, urmând ca instanţa să constate ineficacitatea actelor frauduloase ale pârâţilor.

La data de 06.06.2014, pârâtele C., D. şi E. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D., întrucât aceasta din urmă a renunţat la succesiune, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.

La data de 23.10.2014, reclamanţii au depus la dosar o cerere precizatoare prin care au arătat că nu mai solicită să se constate deschisă succesiunea defunctului F., urmând ca în măsura în care instanţa va admite cererea şi va constata inopozabilitatea declaraţiei pârâtei D. de renunţare la succesiune, să se pronunţe şi asupra valabilităţii certificatului de moştenitor nr. x/31.07.2013 emis de BNP G.

La termenul din 23.10.2014, instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a reţinut cauza spre soluţionare în privinţa excepţiei invocate.

Prin sentinţa civilă nr. 11345/23.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 06.02.2015 sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1178/08.10.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată, a respins acţiunea astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată, a obligat reclamanţii la 4000 RON cheltuieli de judecată către pârâta D., reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii A. şi H.

Prin decizia nr. 963A/16.11.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul declarat de reclamanţii I., J., K., L. şi H. şi a dispus darea în debit a reclamanţilor J., K., L., I. şi H. cu suma de 7143 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată în fond şi neachitată, conform art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii J., K., L., I., în calitate de moştenitori ai reclamantei A. şi H.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 23 ianuarie 2018 şi repartizat aleatoriu completului de filtru CF4.

La data de 13 februarie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil faţă de criteriul valoric.

Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 44-51 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Recurenţii au formulat în termen legal punct de vedere la raport, prin care şi-a exprimat opinia în sensul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 este aplicabilă în speţă, atâta timp cât raportul juridic contestat nu a fost epuizat prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 iulie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva celor reţinute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, sens în care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţia legală în forma reconfigurată ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale reprezintă legea nouă prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Din interpretarea dispoziţiilor legale amintite rezultă că hotărârile pronunţate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

În speţă, decizia instanţei de apel, atacată cu recurs, a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani vizând drepturi cu privire la un patrimoniu succesoral în valoare de 353.848,79 RON.

Nu pot fi primite susţinerile recurenţilor exprimate în puncul de vedere la raport în sensul că, faţă de cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 582 din 20 iulie 2017, hotărârea atacată nu este definitivă, ci este supusă recursului.

Astfel, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei Curţii Constituţionale, se constată că aceasta îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Aşa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 8 ianuarie 2014, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Din această perspectivă se impune a se stabili, sub un prim aspect, dacă acţiunea ce formează obiectul prezentului litigiu este evaluabilă în bani, iar în caz afirmativ care este valoarea obiectului litigiului, aceasta având relevanţă atât sub aspectul determinării competenţei, cât şi sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigii evaluabile în bani.

Potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

În secţiunea a doua a Titlului III din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost reglementată competenţa materială a instanţelor judecătoreşti în funcţie de valoarea obiectului cererii introductive de instanţă,

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ.: "Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere."

Art. 104 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale", iar art. 125 C. proc. civ. prescrie:

"În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului."

Acţiunea civilă este instrumentul juridic procesual prin care se asigură protecţia unui drept subiectiv civil sau a unui interes, pentru realizarea căruia calea justiţiei este obligatorie.

Dreptul subiectiv material constituie fundamentul acţiunii, fiind factorul configurator al acesteia, ce impune toate consecinţele ce decurg din aceasta, respectiv calificarea acţiunii, determinarea competenţei, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.

Dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiţie "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuşi şi, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanţial, dedus judecăţii, intră un drept patrimonial, real sau de creanţă.

În consecinţă, ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară.

În cauza dedusă judecăţii, prin acţiunea cu care reclamanţii au învestit instanţa s-a solicitat să se constate că au calitatea de moştenitori ai defunctului F. pârâtele C., în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1/4 din moştenire, D. şi E., în calitate de descendenţi de gradul I, cu o cotă de 3/16 fiecare, să se anuleze actele de renunţare făcute în frauda reclamanţilor de către pârâtele C., D. şi E., să fie obligaţi pârâţii la plata compensaţiilor băneşti conform Legii nr. 9/1998 în cuantum de 353.848,79 RON încasată de pârâţi potrivit hotărârii nr. 3047/24.06.2010 emisă de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti - Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri băneşti în cuantum de 353.848,79 RON.

Acţiunea cu care instanţa a fost învestită în prezentul dosar este o acţiune evaluabilă în bani, valoarea obiectului litigiului fiind de 353.848,79 RON.

Această concluzie se desprinde atât din prevederile art. 105 C. proc. civ., conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în materie de moştenire competenţa după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moştenirii", precum şi din faptul că legiuitorul nu a mai preluat în Noul C. proc. civ. prevederea din art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc. civ. 1865 care dădea în competenţa judecătoriei cererile în materie succesorală indiferent de valoarea obiectului lor.

De altfel, criteriul valoric a fost avut în vedere de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti când a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de valoarea obiectului litgiului de 353.848,79 RON.

Ca atare, având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 1.000.000 de RON, prag care deschide calea de atac a recursului, în raport de argumentele expuse, recursul dedus judecăţii este privit ca inadmisibil.

De altfel, prin decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. x/2018, s-a decis:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)"

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanţii J., K., L., I., în calitate de moştenitori ai reclamantei A. şi de H. împotriva deciziei civile nr. 963A din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii J., K., L., I., în calitate de moştenitori ai reclamantei A. şi de H. împotriva deciziei civile nr. 963A din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.07.2018.