Alternative Territorial Jurisdiction in Labor Disputes: Validity of Plaintiff’s Choice Between Domicile and Workplace Court

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Argeş-Vedea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată să-i plătească suma de 38516 RON, reprezentând diferenţă de drepturi salariale cuvenite conform contractului colectiv de muncă 2016-2018.

Prin sentinţa civilă nr. 718/12.02.2018 Tribunalul Argeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Argeş a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Cum reclamantul are domiciliul în Judeţul Ilfov, s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Ilfov.

Astfel învestit, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1235/20.04.2018, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş şi, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Ilfov a avut în vedere prevederile art. 269 alin. (2) Codul Muncii, potrivit cărora, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, după caz, precum şi cele ale art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora competenţa în materia soluţionării conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărui rază reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate rezultă că acestea instituie o competenţă teritorială derogatorie de la dreptul comun în materia litigiilor de muncă, dispoziţiil instituite în favoarea reclamantului, care este singurul îndreptăţit să aleagă, potrivit art. 116 C. proc. civ., între instanţele deopotrivă competente.

Deşi şi Tribunalul Ilfov este, deopotrivă, competent să soluţioneze cauza faţă de domiciliul reclamantului (care se află pe raza judeţului Ilfov), totuşi această împrejurare nu este de natură să atragă necompetenţa teritorială a Tribunalului Arges.

Dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 trebuie interpretate în sensul în care raţiunea legiuitorului, în edictarea normelor de competenţă, a fost aceea a stabilirii competenţei teritoriale a instanţelor şi în funcţie de locul de muncă al reclamantului din perspectiva faptului că toate documentele ce urmează a fi analizate se regăsesc la sediul fostului angajator.

Drept urmare, având în vedere opţiunea expresă a reclamantului în ceea ce priveşte instanţa competentă, respectiv Tribunalul Arges (având în vedere că locul de muncă era în Arges), Tribunalul Ilfov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arges.

Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 iunie 2018, fiind fixat termen pentru soluţionare la 2 iulie 2018.

Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, pentru considerentele care succed.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant are ca obiect un conflict de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează: "Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ.".

Coroborând prevederile art. 210 şi 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre două instanţe, deopotrivă competente, respectiv cea de la locul unde îşi are domiciliul sau cea de la locul de muncă al acestuia, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ.

În cauza dedusă judecăţii, domiciliul reclamantului este în Judeţul Ilfov, iar locul de derulare a raporturilor de muncă se află în Judeţul Argeş.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Argeş, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Prin urmare, Tribunalul Argeş nu mai putea să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părţi, declinarea competenţei, declarându-se necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire al competenţei, care nu este de ordine publică.

Opţiunea reclamantului de a sesiza, fie instanţa de la locul în care se desfăşoară raporturile de muncă, fie pe cea de la domiciliul existent la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, este în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale mai sus evocate, aceasta putând fi exercitată la momentul sesizării instanţei de judecată, ceea ce, în speţă, s-a şi întâmplat.

În consecinţă, având în vedere faptul că reclamantul a sesizat mai întâi Tribunalul Argeş, instanţă competentă în raport de dispoziţiile legale menţionate, în raport de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., acestei instanţe îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.07.2018.