Labor salary dispute assigned to Sălaj Tribunal on employee-domicile venue choice.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, în data de 26 iunie 2017, reclamantul A., reprezentat de B., a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Crasna, solicitând obligarea acesteia la acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariu pentru ultimii trei ani până la zi, precum şi pentru viitor, până la încetarea raporturilor de muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 63/15.01.2018, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 "Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi, iar art. 28 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că în exercitarea atribuţiilor respective, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiunea în justiţie în numele membrilor lor în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuă de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune ori renunţă la judecată. La alin. (3) se arată în mod expres faptul că,,în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1 şi 2 organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

Instanţa a reţinut că atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimarea procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului, sens in care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1/2013.

Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, prin încheierea din 29 martie 2018,, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că acţiunea nu a fost formulată în calitate de reclamant de B., pentru membrii săi de sindicat, ci de reclamant, reprezentat de sindicat, astfel încât calitatea de reclamant revine persoanei fizice, nu sindicatului.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, pentru următoarele considerente:

Acţiunea cu care a fost învestită instanţa de judecată a fost formulată de către reclamantul A., reprezentat de B.,, în valorificarea unor drepturi salariale aparţinând acestuia.

Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrul de sindicat, pentru ca, raportat la sediul sau domiciliul acestuia, să se stabilească şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ."

Astfel, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că în materia conflictelor de muncă competenţa teritorială este alternativă, fie cea de la locul unde reclamantul îşi are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Este adevărat că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reglementează calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că această decizie a stabilit că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte constată însă că atare situaţie nu se regăseşte în cauză întrucât, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, demersul judiciar a fost iniţiat de către reclamant, în timp ce sindicatul acţionează doar în reprezentarea acestuia, situaţie care este diferită de aceea în care sindicatul introduce acţiunea în calitate de reclamant, pentru membrii săi, când este atrasă competenţa descrisă mai sus.

Împrejurarea că reclamantul a indicat drept domiciliu procesual ales sediul sindicatului ai cărui membru este, nu are nicio relevanţă în stabilirea competenţei, câtă vreme titularul cererii introductive de instanţă este acesta, în calitate de persoană fizică.

Calitatea de mandatar a sindicatului şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată este formulată de către reclamantul persoană fizică, iar acesta şi-a manifestat voinţa procesuală potrivit art. 116 C. proc. civ. prin învestirea Tribunalului Sălaj, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, raportat la art. 210 şi 216 din Legea nr. 62/2011, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.07.2018.