Nelegality of recourse for copyright remuneration and VAT-based penalties deemed null and void.

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 19.11.2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2015, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 3.297,16 RON (cu TVA inclus) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi pentru utilizarea prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta punctul de lucru pe care îl administrează, respectiv Pensiunea A., în perioada 01.11.2012 - 30.11.2015;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 1.460,4 RON reprezentând penalităţi legale de întârziere în plată a obligaţiilor;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 778 din 16.06.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L. şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 RON la care se va adăuga TVA, cu titlu de remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în cadrul Pensiunii rurale A. în perioada 01.11.2012 - 30.11.2015, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere de la data scadenţei. Totodată, a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la 500 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva sentinţei civile nr. 778/16.06.2016 a declarat apel reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM.

Prin decizia civilă nr. 927 A din 25.10.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artişti Interpreţi - CREDIDAM.

A fost schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că:

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1762 RON reprezentând remuneraţii datorate artiştilor interpreţi şi executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, aferente perioadei 01.11.2012 - 30.11.2015, în spaţiul de cazare şi restaurant şi la plata sumei reprezentând penalităţi în cuantum de 971,43 RON, calculate până la data de 24.10.2016, precum şi a celor curse în continuare până la plata efectivă.

Au fost menţinute dispoziţia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 300 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, pârâta susţine, în esenţă, că, penalităţile au fost stabilite greşit.

După cum a precizat si instanţa de apel, în baza Deciziei 48/19.07.2017, colectarea remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi nu este o operaţiune purtătoare de TVA.

Având în vedere acest aspect, consideră că în mod greşit s-au stabilit penalităţile, prevederile legale dezlegate prin hotărârea ICCJ nefiind aplicate unitar la baza de calcul şi la penalităţile calculate recurentei.

Formula de calcul penalităţilor este Valoare pierderi * Nr. zile întârziere * Procent dobânda penalizatoare, iar cei de la CREDIDAM au calculat nelegal folosindu-se formula Valoare pierderi = Remuneraţii conform Metodologii + TVA.

Dacă remuneraţia este datorată fără TVA, penalităţile se aplică la valoarea remuneraţiilor, atunci nici în acest caz (al penalităţilor) nu trebuie luată în calcul valoarea TVA. Acest lucru nu s-a corectat şi reprezintă o mărire artificială şi nejustificată cu 24% (valoarea TVA) a bazei de calcul a penalităţilor.

Mai mult decât atât, în mod nelegal a fost admisă cererea, din perspectiva Deciziei 48/19.07.2017 a ICCJ şi din perspectiva documentelor prin care a fost obligată recurenta la plată, deoarece facturile proforme nu sunt documente justificative pe baza cărora sa poată fi solicitat un debit.

Factura proformă nu este prevăzută de legislaţia fiscală în vigoare. Factura proformă nu reprezintă un document justificativ de înregistrare în contabilitate, reprezintă o copie a facturii fiscale, trimisă în avans potenţialului client, cu menţiunea că nu generează obligaţii de plată pentru acesta şi nici nu reprezintă un document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Or, în lipsa documentelor contabile emise conform art. 219 şi următoarele Codul fiscal, apare ca nelegală obligarea pârâtei la plata obligaţiilor pretinse de CREDIDAM. Chiar şi în situaţia în care legislaţia prevede obligaţii de achitat către CREDIDAM, consideră că acestea trebuie să respecte şi celelalte prevederi legale în vigoare, în speţă, cele fiscale, şi, din această perspectivă, hotărârea atacată este nelegală, nefiind avute în vedere exigenţele legale privind activitatea de facturare prevăzute de Legea Contabilităţii şi Codul fiscal.

Faţă de cele menţionate, pârâta solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la comunicarea cererii de recurs.

Intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ce a fost comunicată.

După comunicarea întâmpinării, în termen legal, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din întâmpinare şi admiterea recursului.

La data de 19 aprilie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul a fost declarat în termenul legal, fiind motivat şi timbrat, dar criticile nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 23 aprilie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele y din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La dosar au fost depuse puncte de vedere la raport de către ambele părţi, prin care recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, considerând că, în speţă, criticile din recurs se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în timp ce intimatul-reclamant a cerut, în principal, constatarea ca nul a recursului, şi, în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 15 iunie 2018, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raport şi invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclmant CREDIDAM, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, astfel că, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci, în esenţă, se arată faptul că penalităţile au fost stabilite eronat, iar cererea de chemare în judecată a fost admisă greşit, din perspectiva interpretării greşite a înscrisurilor de la dosarul cauzei, întrucât au fost avute în vedere facturi proforme care nu sunt documente justificative pe baza cărora să poate fi solicitat un debit, indicându-se formal cazul de casare şi normele legale încălcate, cu privire la faptul că probele administrate la fond şi în apel, şi anume, facturile proforme depuse de reclamantă la dosar nu dovedesc şi nu generează obligaţii de plată pentru pârâtă şi nici nu reprezintă un document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Înalta Curte reţine că pentru "a motiva" recursul, recurenta a ignorat hotărârea instanţei de apel, deşi trebuia să dezvolte în mod concret motivele de nelegalitate prin raportare la considerentele folosite de către instanţa de apel în fundamentarea soluţiei pronunţate, reluând critici din întâmpinarea depusă la fond, şi anume cele referitoare la admiterea acţiunii reclamantului pe baza facturilor proformă, în condiţiile în care la fond acţiunea a fost admisă în parte, iar recurenta-pârâtă nu a declarat apel împotriva sentinţei.

Efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părţile de a supune judecăţii în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt şi de drept ce au fost ridicate în primă instanţă, în limitele impuse de cele două reguli exprimate prin adagiile "tantum devolutum quantum apellatum" şi "tantum devolutum quantum iudicata".

În speţă, se reţine că, în absenţa invocării, pe calea apelului, sau, eventual, a cererii de aderare la apel, a admiterii greşite a acţiunii reclamantului pe baza facturilor proforme, critica prezentată în acest sens direct în calea de atac a recursului nu poate fi primită, fiind făcută omisso medio.

În atare situaţie, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentei privitoare la considerentele deciziei atacate, respectiv în ce au constat, în mod efectiv, greşelile instanţei de apel pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat, formal, de către recurentă prin memoriul de recurs.

Astfel, simpla nemulţumire a reclamantei faţă de hotărârea recurată, sub aspectul unui greşit calcul al penalităţilor, fără a se arăta ce prevederi legale au fost aplicate sau interpretate greşit de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, modalitatea de motivare a recursului, prin reluarea apărărilor din întâmpinarea depusă la fond, nu sunt suficiente pentru a se tinde la casarea hotărârii recurate.

În acest context, în ipoteza în care se invocă art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în oricare dintre tezele descrise în cuprinsul acestui text legal - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material -, recurenta era datoare să argumenteze raţiunea pentru care consideră că, prin hotărârea atacată, instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit prevederile legale invocate prin memoriul de recurs.

Pe de altă parte, calculul cuantumul sumelor de plată a fost stabilit de către instanţa de apel prin scăderea taxei pe valoare adăugată, prin prisma motivului de ordine publică pus în discuţie de instanţă, în temeiul art. 479 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în raport de Decizia nr. 48/19 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, iar, pretinsa eroare de calcul a penalităţilor nu poate fi cerută pe calea recursului, ci numai în condiţiile prevăzute de art. 442-444 C. proc. civ.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.

În acest context, se constată că susţinerile recurentei vizând interpretarea greşită a înscrisurilor de la dosarul cauzei sunt formale şi nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că indicarea ca temei al recursului şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este pur formală, întrucât, în cuprinsul memoriului de recurs, recurenta nu dezvoltă critici concrete de natură a se circumscrie acestei teze de nelegalitate, ci, în esenţă, sunt susţineri prin care se tinde a demonstra netemeinicia deciziei recurate, excedează controlului de legalitate permis acestei instanţe de recurs, în condiţiile în care dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, statuate expres în ipotezele de la pct. 1-8 ale aceluiaşi articol.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Or, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanţă, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În speţă, deşi recurenta-reclamantă a indicat, formal, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pe care şi-a întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condiţiile art. 489 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 927A din 25 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Văzând dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., precum şi înscrisurile aflate la filele 48-49, Înalta Curte urmează să oblige recurenta-pârâtă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 927A din 25 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 400 RON către intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15.06.2018.