Conflict of competence: application of mandatory Article 127 C.C.P. jurisdictional rules for judicial staff plaintiffs over general labor law venue provisions

Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă sub nr. x/2017 în data de 18.04.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Mureş, s-a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

1. Obligarea pârâtului la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată şi întârziată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt, sume actualizate cu rata inflaţiei;

2. Obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute nelegal cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată şi întârziată a titlurilor executorii de la data reţinerii şi până la data achitării efective a sumelor datorate.

În motivarea acţiunii reclamanţii, au arătat că în calitate de grefieri, respectiv grefieri arhivari în cadrul Judecătoriei Târgu Mureş au obţinut o serie de titluri executorii, respectiv hotărâri judecătoreşti prin care le-au fost recunoscute anumite drepturi salariale restante, care au fost achitate de către angajatorul Tribunalul Mureş, plata acestor drepturi salariale făcându-se în mod eşalonat şi cu întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 1293/14.09.2017, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat în favoarea Tribunalului Mureş competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Mureş.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reţinut următoarele:

Potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) Codul muncii rap. la art. 210 din Legea nr. 62/2011 judecarea conflictelor de muncă este de competenţa Tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă reclamantul.

Conform art. 127 C. proc. civ., dacă un judecător, procuror, asistent judiciar şi grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Raportat la aceste dispoziţii legale, Tribunalul Alba a constatat că reclamanţii nu se află în situaţia prevăzută de art. 127 C. proc. civ., neavând calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar, grefier, la Tribunalul Mureş - instanţa competentă conform art. 269 Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea 62/2011 - fiind angajaţi ai Judecătoriei Târgu Mureş, pe funcţia de grefieri arhivari, astfel că nu este incident cazul de competenţă facultativă prevăzut de art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Cum în materia conflictelor de muncă, dispoziţiile Codului muncii şi ale Legii 62/2011 reglementează competenţa teritorială exclusivă a tribunalului de la domiciliul/reşedinţa/locul de muncă al reclamanţilor, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Mureş în data de 20 februarie 2018 s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată faţă de reclamanta B. şi formarea unui nou dosar, respectiv dosarul înregistrat sub numărul 383/102/2018.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 190/06.03.2018 a Tribunalului Mureş, secţia I civilă, pronuţată în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe în privinţa reclamantei care are calitatea de grefier la Tribunalul Mureş şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul, pentru soluţionarea conflictului de competenţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta B., potrivit adresei nr. x/15.01.2018 emisă de Tribunal Mureş are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Mureş, începând cu data de 01.09.2010 până în prezent, iar prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, iar, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 269 alin. (1) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2010, în sensul că reclamanta putea sesiza instanţa de la locul său de muncă, aflat în judeţul Mureş.

În esentă, Tribunalul Mureş a apreciat că, în prezenta pricină nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 127 C. proc. civ., în sensul că reclamanta nu funcţionează ca grefier în cadrul instanţei de la care a operat declinarea de competenţă, respectiv Tribunalul Alba, ci aceasta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalului Mureş, astfel încât, instanţa de la care a operat declinarea de competenţă nu reprezintă instanţa unde aceasta îşi desfăşoară activitatea, potrivit dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Alba în favoarea Tribunalului Mureş nu este aplicabil şi nu poate justifica învestirea acestei din urmă instanţe cu judecarea litigiului.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit cererii de chemare in judecată şi a obiectului acesteia, reclamanta a promovat o acţiune pentru soluţionarea unui conflict individual de muncă.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează competenţa instanţei de judecată în soluţionarea conflictelor individuale de muncă, respectiv tribunalul în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamantei sau locul de muncă al acesteia.

Ambele instanţe care s-au dezînvestit reciproc au pornit de la premisa că obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea unor drepturi salariale ale personalului din justiţiei, decurgând din raporturile de muncă dintre părţi, astfel încât se constată că instanţa de judecată a fost învestită în cauză cu un conflict de drepturi.

În raport de data formulării cererii de chemare în judecată - 18.04.2017, sunt incidente în cauză prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care derogă de la dispoziţiile art. 284 alin. (2) din Codul muncii (actual art. 269 alin. (2), în considerarea caracterului de normă specială ulterioară ce reglementează competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă.

În conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011: "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, însă absolută, reclamanta avea alegerea între două instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., respectiv fie instanţa de la domiciliul său, fie instanţa de la locul de muncă al acesteia.

În speţă, se constată că locul de muncă al reclamantei la data sesizării instanţei, 18.04.2017, în considerarea căruia reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale neachitate, este situat în municipiul Mureş, întrucât, conform adresei nr. x/15.01.2018 emisă de Tribunalul Mureş, reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Mureş, începând cu data de 01.09.2010 până în prezent; pe de altă parte, instanţa de la de la locul de muncă al reclamantei, Tribunalul Mureş, este situată în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Mureş nu a fost generat de aplicarea prevederilor sus - citate, ci de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., astfel încât, dacă se ajunge la concluzia că art. 127 nu este incident, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată trebuie stabilită în raport de art. 210 din Legea nr. 62/2010.

Art. 127 C. proc. civ. prevede: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi in cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Astfel cum s-a arătat mai sus, reclamanta, la data promovării cererii de chemare în judecată, avea calitatea de grefieră în cadrul Tribunalului Mureş, calitate pe care o are şi în prezent.

În speţă, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. sunt prevalente în cauză faţă de dispoziţiile Codului muncii şi Legii nr. 62/2011, fiind dispoziţii speciale şi derogatorii, ce sunt de strictă interpretare şi care reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant, situaţie ce se regăseşte în speţă.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. sunt aplicabile în speţă, deoarece acestea reglementează ipoteza particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii: respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speţă - şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situaţie, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Pentru a opera însă această competenţa specială, obligatorie când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de textul legal, este necesar a fi îndeplinite două condiţii: a) reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă potrivit legii; b) sesizarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Înalta Curte constată că, în cauză, este îndeplinită atât prima condiţie, în sensul că din relaţiile aflate la dosar rezultă că reclamanta funcţionează ca grefieră în cadrul Tribunalului Mureş, cât şi cea de-a doua condiţie, fiind sesizat Tribunalul Alba, instanţă de acelaşi grad, din circumscripţia curţii de apel învecinate (Curtea de Apel Alba Iulia) celei în care reclamanta îşi desfăşoara activitatea ca grefier (Curtea de Apel Târgu Mureş).

În acest sens, se reţine că, la edictarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., intenţia legiuitorului a fost de a stabili o competenţă teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curţi de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa în care reclamanta, în oricare dintre calităţile prevăzute de acest text, îşi desfăşoară activitatea.

Pentru a putea invoca dispoziţiile legale anterior citate şi pentru a sesiza o altă instanţă este suficient ca la data promovării cererii, reclamanta să fie judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială instanţei competente să soluţioneze cauza, aspect necontestat.

Soluţia este în acord şi cu decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoare activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanţă.

Or, reclamanta s-a adresat în vederea soluţionării propriului litigiu de muncă Tribunalului Alba, aflat în raza de competenţă a unei curţi de apel învecinată Curţii de Apel Tărgu Mureş, respectiv Curtea de Apel Alba.

Introducând cererea de chemare în judecată la Tribunalul Alba, respectiv la una din instanţele competente material din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în raza căreia se află domiciliul sau locul său de muncă, reclamanta şi-a manifestat opţiunea, determinând astfel competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea cererii sale.

Aşa fiind, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de judecare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15.06.2018.