Jurisdiction assigned to member's domicile in pension recalculation suit brought by union

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de pensii sectorială a MAN, să dispună anularea deciziilor de recalculare nr. x/1/16.06.2017 şi nr. x/2/16.06.2017, emiterea unei noi decizii şi obligarea pârâtei casa de pensii la plata diferenţelor de drepturi de pensie începând cu data de 1.01.2016 la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie până la data plăţii efective.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 223/2015.

Prin sentinţa nr. 9013/2017 din 07.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut că -a reţinut că domiciliul numitului A. este în Constanţa, iar obiectul cauzei derivă din modalitatea de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 223/2015.w

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, Contrar celor reţinute de Tribunalul Bucureşti, cererea de chemare în judecată nu este formulată de A., ci de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele acestuia, prin urmare Sindicatul are calitatea de reclamant.

Deşi, de principiu, calitatea de pensionar aparţine unei persoane fizice, art. 102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat nu exclude formularea unei contestaţii de către o persoană juridică, din moment ce în formularea acestui articol de lege se regăseşte trimiterea la "sediul" reclamantului.

În exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege şi de statut, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor.

Prin decizia nr. 1/21.01.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a statuat că organizaţiile de sindicat au legitimare procesuală activă în acţiunile în justiţie. Chiar dacă decizia amintită se referea la conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, aceste organizaţii sindicale pot avea legitimare procesuală activă şi în acţiunile privind contestarea unor decizii individuale de recalculare pensie, din aceleaşi raţiuni, de protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei de sindicat.

Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant în determinarea competenţei teritoriale, potrivit disp. art. 102 din Legea nr. 223/2015 competenţa teritorială aparţine Tribunalului Bucureşti, în a cărui rază teritorială se află sediul sindicatului ce are calitatea de reclamant în prezenta cauză.

În acest sens, s-a decis într-o speţă similară de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1104/22.04.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 în regulator de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele şi pentru membrul său de sindicat A., în contradictoriu cu o casă sectorială de pensii şi anume, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat anularea deciziei emise de Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi a deciziei de respingere emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi emiterea unei decizii de pensie militară, în baza documentelor existente în dosarul de pensie al Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale

Ca urmare, prezentul litigiu este unul de asigurări sociale, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte potrivit prevederilor art. 102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care dispun că "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".

Potrivit acţiunii introductive, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are calitatea de mandatar al reclamantului B., întrucât nu acţionează în nume propriu, ci îl reprezintă pe membrul său, acesta fiind titularul drepturilor şi obligaţiilor care formează obiectul acţiunii deduse judecăţii.

Organizaţiile sindicale, în temeiul prevederilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor, alin. (3) din textul de lege indicat statuând expres că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr. 1/2013, reţinându-se că "legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizaţiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale."

Această concluzie se desprinde atât din formularea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea dialogului sociale nr. 62/2011 (care a înlocuit Legea dialogului social nr. 54/2003), care se referă expres inclusiv la apărarea drepturilor ce decurg din contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, situaţie în care interesele sunt cu precădere individuale, cât şi din dispoziţiile fostului art. 282 din Codul muncii (actual art. 267 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare), care acordă posibilitatea de a fi părţi în conflicte de muncă în mod expres sindicatelor, pe lângă salariaţi, angajatori, patronate, alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale ori al C. proc. civ.

Având în vedere considerentele reţinute, Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, dat fiind că pricina de faţă se încadrează în sfera litigiilor de asigurări sociale şi nu în cea a conflictelor de muncă.

Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, A., respectiv Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, motiv pentru care Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15.06.2018.