Sălaj Tribunal confirmed competent in unpaid vacation vouchers suit by public employee; negative conflict resolved in employee's favor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 26 iunie 2017, reclamantul A., reprezentat de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Crasna, solicitând obligarea acesteia la plata unei despăgubiri echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă neacordate, cuvenite începând cu anul 2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată, în cuantumul prevăzut de lege pentru fiecare an.

Prin sentinţa civilă nr. 62 din 15 ianuarie 2018, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 "Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi, iar art. 28 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că în exercitarea atribuţiilor respective, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiunea în justiţie în numele membrilor lor în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuă de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune ori renunţă la judecată. La alin. (3) se arată în mod expres faptul că,,în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

Instanţa a reţinut că atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimarea procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.

S-a reţinut că, de altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1/2013, pronunţată în recurs în interesul legii.

Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin decizia nr. 425 din 25 aprilie 2018, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, întrucât din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că sindicatul are doar calitatea de reprezentant al reclamantului care are domiciliul pe raza judeţului Sălaj, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte funcţie de domiciliul reclamantului şi nu de sediul sindicatului, pentru că acesta din urmă nu a formulat acţiunea în numele membrului său de sindicat, ci a menţionat expres că are doar calitatea de reprezentant legal.

S-a reţinut că domiciliul reclamantului determină stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată, care potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii aparţine Tribunalului Sălaj.

Mai mult, s-a reţinut că normele Codului muncii care reglementează competenţa teritorială, potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al reclamantului. Urmează a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., în sensul că reclamantul a ales să se judece la Tribunalul Sălaj.

De astfel, s-a reţinut că ÎCCJ, prin decizia nr. 1/21.01.2013, a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogat prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă doar în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, ceea ce nu este cazul în prezenta cerere de chemare în judecată.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, pentru următoarele considerente:

Acţiunea cu care a fost învestită instanţa de judecată a fost formulată de reclamantul A., reprezentat de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în valorificarea unor drepturi salariale aparţinând acestuia.

Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la sediul sau domiciliul acestora, să se stabilească şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ."

Astfel, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că în materia conflictelor de muncă competenţa teritorială este una alternativă, fie cea de la locul unde reclamantul îşi are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Este adevărat că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reglementează calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că această decizie a stabilit că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte constată însă că atare situaţie nu se regăseşte în cauză întrucât, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, demersul judiciar a fost iniţiat de reclamantul A., în timp ce sindicatul acţionează doar în reprezentarea acestuia, situaţie care este diferită de aceea în care sindicatul introduce acţiunea în calitate de reclamant, pentru membrii săi, când este atrasă competenţa descrisă mai sus.

Împrejurarea că reclamantul a indicat drept domiciliu procesual ales sediul sindicatului a cărui membru este, nu are nicio relevanţă în stabilirea competenţei, câtă vreme titularul cererii introductive de instanţă este acesta, în calitate de persoană fizică.

Calitatea de mandatar a sindicatului şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată este formulată de către reclamant, iar acesta şi-a manifestat voinţa procesuală potrivit art. 116 C. proc. civ. prin învestirea Tribunalului Sălaj, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, raportat la art. 210 şi 216 din Legea nr. 62/2011, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15.06.2018.