Territorial competence in labor litigation: exclusive jurisdiction tied to employer's head office despite action by local mandate
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction, establishing that the Bacău Tribunal is competent to hear the case, thereby upholding the initial declination by the Suceava Tribunal. The dispute involved an employer claiming the return of an undue salary payment (3,500 RON) resulting from an audit, which was initially filed in Suceava based on the location of a subordinate subsystem; however, the Suceava Tribunal declined jurisdiction in favor of Bacău, where the employer’s headquarters were located, and the Bacău Tribunal subsequently declined it back to Suceava, arguing the specific subsystem acting as plaintiff was based there. Relying on Articles 269(2) of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, the Court determined that territorial jurisdiction in individual labor disputes is exclusively determined by the domicile or seat of the plaintiff (the employer), not by the location of a non-legal-person entity acting merely as a mandatary or representative; the Court held that verbal arguments changing the plaintiff's identity were procedurally ineffective without formal written amendments, and that the procedural seat for correspondence does not alter the mandatory exclusive territorial competence tied to the legal entity's registered head office.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 61 din Legea nr. 107/1996, art. 194 C. proc. civ, art. 158 C. proc. civ; Territorial competence in labor litigation: exclusive jurisdiction tied to employer's head office despite action by local mandate: The dispute involved an employer claiming the return of an undue salary payment (3,500 RON) resulting from an audit, which was initially filed in Suceava based on the location of a subordinate subsystem; however, the Suceava Tribunal declined jurisdiction in favor of Bacău, where the employer’s headquarters were located, and the Bacău Tribunal subsequently declined it back to Suceava, arguing the specific subsystem acting as plaintiff was based there. Relying on Articles 269(2) of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, the Court determined that territorial jurisdiction in individual labor disputes is exclusively determined by the domicile or seat of the plaintiff (the employer), not by the location of a non-legal-person entity acting merely as a mandatary or representative; the Court held that verbal arguments changing the plaintiff's identity were procedurally ineffective without formal written amendments, and that the procedural seat for correspondence does not alter the mandatory exclusive territorial competence tied to the legal entity's registered head office.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for the Supreme Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign competence to the appropriate tribunal.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3500 RON, reprezentând plată nedatorată - drepturi băneşti.
În motivarea acţiunii, s-a arătat în esenţă că angajatorul i-a achitat pârâtului drepturi salariale pe care nu le datora, fapt constatat printr-un control al Curţii de Conturi a României.
Prin sentinţa civilă nr. 129/22.01.2018, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reţinând că sediul reclamantei vizat de dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică şi chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la o subunitate.
Constatând că reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret are sediul în Bacău, Tribunalul Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a pronunţat sentinţa nr. 453/02.05.2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
La solicitarea instanţei, prin precizările depuse la dosar la data de 26 aprilie 2018, s-a arătat că în cauză reclamant este Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, care stă în judecată în nume propriu.
La termenul din 2 mai 2018, la solicitarea completului de judecată, reprezentantul convenţional al Administraţiei Bazinale de Apă Siret a arătat că reclamantul în cauză este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.
În motivarea soluţiei sale, instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul şi că, în speţă, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.
Cum sediul reclamantului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, instanţa a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată.
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are ca obiect un conflict de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.
Aşadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenţei în raport de sediul "unităţii", aşadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.
Conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită Înalta Curte nu a fost generat de raportarea la norme de competenţă diferite, întrucât ambele instanţe care s-au dezînvestit reciproc au considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ci a fost determinat de aplicarea acestor dispoziţii legale în speţă, în ceea ce priveşte calitatea de reclamant, pe care ar putea să o aibă diversele unităţi menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996: (1) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică.
În cauză, se constată că acţiunea a fost formulată de A.N. Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava. Dat fiind caracterul obligatoriu al indicării elementelor oricărei cereri de chemare în judecată, prevăzute de art. 194 C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la numele sau denumirea părţilor şi numele reprezentantului, menţiunile din cuprinsul cererii deduse judecăţii relevă calitatea de reclamantă a A.N. Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret.
Mai mult, în speţă, din dosarul Tribunalului Suceava se află împuternicirea acordată de către Administraţia Bazinală de Apă Siret, cu sediul în judeţul Bacău, în favoarea Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în judeţul Suceava, pentru a reprezenta instituţia în litigiile cu agenţi economici şi persoanele fizice aflate pe aria administrativă a SGA Suceava, fapt ce demonstrează că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava acţionează ca mandatar al reclamantei Administraţia Bazinală de Apă Siret şi nu poate întruni concomitent calitatea de reclamant si aceea de mandatar.
Astfel, în determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial, este important sediul unităţii ce are calitatea de reclamantă, iar nu sediul unităţii fără personalitate juridică, care acţionează ca mandatar al reclamantei, chiar dacă raportul de muncă s-ar fi derulat la sediul mandatarului.
Calitatea de mandatar a Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.
Împrejurarea că la termenul din 2 mai 2018, reprezentantul Administraţiei Bazinale de Apă Siret a precizat că reclamant în prezenta cauză este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, cu sediul în Suceava, nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce priveşte competenţa teritorială, atâta vreme cât precizarea a fost făcută verbal, fără a fi depus un înscris în acest sens din care să rezulte că acesta este punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate, respectiv Administraţia Bazinală de Apă Siret.
Indicarea sediului procedural la adresa unităţii fără personalitate juridică, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale.
În plus, dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii stabilesc o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului şi nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.
Întrucât sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret se află în judeţul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanţa de la sediul societăţii reclamante.
Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14.06.2018.