Contestations in annulment against time-barred cassation appeal for damages arising from unallocated land and commercial space
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment, thereby upholding the previous appellate decision that had rejected the original cassation appeal as time-barred. The underlying dispute involved a civil action filed by a private individual against a municipal administration, seeking 10,000,000 Euro in damages for the alleged failure to allocate land plots and commercial space between 1991 and 2003; the Court of Appeals had initially declined jurisdiction in favor of the Civil Division of the Constanța Tribunal. The High Court held that because the cassation appeal was filed after the statutory five-day deadline under Article 158(3) of the Code of Civil Procedure, the appellate court was not required to examine the merits or the specific grounds for annulment, nor was it obligated to address the petitioner's subsequently waived request for free legal aid or compose a panel differently, thus confirming that the procedural irregularities cited by the petitioner did not invalidate the prior ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 158 alin. (3) C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ; Contestations in annulment against time-barred cassation appeal for damages arising from unallocated land and commercial space: Ținând seama de aceste considerente și apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., invocate de O.I., urmează a se dispune respingerea contestației.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestație în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 20 martie 2003 și precizată ulterior, O.I. a solicitat obligarea Primăriei municipiului Constanța, să-i plătească suma de 10.000.000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit în perioada 1991 - 2003, ca urmare a neatribuirii unor suprafețe de teren în baza Legii nr. 18/1991 și respectiv, a Legii nr. 42/1990, a neîncheierii unui spațiu comercial și a distrugerii unei livezi de pomi.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 529 din 16 aprilie 2003, a admis excepția invocată de reprezentantul pârâtei și în consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă.
Prin decizia nr. 3721 din 6 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins ca tardiv, recursul declarat de reclamant, împotriva sentinței.
S-a reținut că o atare soluție se impune, deoarece sentința a fost pronunțată la data de 16 aprilie 2002, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 26 mai 2003, adică după expirarea termenului de 5 zile prevăzut în art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
La data de 21 noiembrie 2003, O.I. a formulat contestație în anulare, împotriva ultimei hotărâri judecătorești.
El a susținut că instanța de control judiciar a omis din greșeală să cerceteze motivul de casare ce se referă la competența tribunalelor românești, de a judeca procesele și cererile în materie comercială, al căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde lei.
De asemenea, nu i s-a asigurat asistența judiciară gratuită, iar completul de judecată nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale.
În sfârșit, s-a reproșat instanței de recurs, omisiunea de a se fi pronunțat asupra unui mijloc de apărare, refuzându-i nejustificat cererea pentru desemnarea unui apărător.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, prin decizia a cărei retractare se cere, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins ca tardiv, recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva sentinței civile nr. 529 din 16 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.
Soluționarea căii de atac a recursului, pe baza unei excepții de procedură ridicată din oficiu, dispensa instanța superioară de obligația de a examina motivele de casare conținute în cererea de recurs.
Pe de altă parte, în preambulul deciziei, pronunțată de un complet de judecată legal constituit, s-a consemnat precizarea orală făcută de recurent, că renunță la cererea formulată în vederea acordării de asistență judiciară gratuită.
Ținând seama de aceste considerente și apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., invocate de O.I., urmează a se dispune respingerea contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de O.I. împotriva deciziei nr. 3721 din 6 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2004.