Reparação of damages for judicial errors: inadmissibility of cassation despite erroneous appeal instruction in appellate decision

Analizând recursurile în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 158A din data de 16 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu miori şi de familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 146 din data de 9 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 8 mai 2018 şi repartizat spre soluţionare completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., au fost întocmite rapoartele asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizate în complet de filtru la data de 16 mai 2018, respectiv 31 mai 2018, dispunându-se comunicarea acestora către părţile din cauză.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a fost comunicat la data de 24 mai 2018, iar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat de reclamantul A. a fost comunicat la data de 7 iunie 2018.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluţia din data de 16 mai 2018, a fost stabilit termen de judecată în vederea soluţionării recursului la data de 14 iunie 2018, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, rezultă că decizia nr. 158A din data de 16 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu miori şi de familie este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

În ceea ce priveşte menţionarea de către instanţa de apel în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a căii de atac a recursului, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părţi, nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. şi respectiv, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A., respectiv de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 158A din data de 16 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14.06.2018.