Territorial competence for approval of forced execution: debtor's domicile governs per Article 651 C.P.C.

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Bălceşti, executorul judecătoresc A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8835 din data de 18 iunie 2015 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti, la cererea creditoarei Administraţia Fondului Imobiliar, în contradictoriu cu debitorii B., C. şi D.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 113/CC din data de 26 martie 2018, Judecătoria Bălceşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, dispoziţiile art. 652 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. prevăd că hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul - în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini şi al executării silite directe imobiliare.

Art. 665 C. proc. civ. cuprinde dispoziţii referitoare la înregistrarea cererii de executare şi prevede că "de îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc va dispune înregistrarea acesteia", iar potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "în termen de 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare".

Coroborând dispoziţiile legale mai sus menţionate, Judecătoria Bălceşti a concluzionat că sintagma "în afara cazurilor în care legea dispune altfel" prevăzută de art. 651 C. proc. civ. se aplică executărilor silite imobiliare, instanţa de executare fiind în acest caz instanţa de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Sector 3 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 5291 din data de 27 aprilie 2018, prin care prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut că în cauză devin incidente dispoziţiile prevăzute de art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., care însă atribuie caracterul de instanţă de executare doar judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului, indiferent de natura executării silite demarate sau de competenţa executorului judecătoresc, cu atât mai mult cu cât în cauză nici nu este vorba despre o executare silită imobiliară.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite formulată potrivit dispoziţiilor art. 666 C. proc. civ. de către executorul judecătoresc A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8835 din data de 18 iunie 2015 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti, la cererea creditoarei Administraţia Fondului Imobiliar, în contradictoriu cu debitorii B., C. şi D.

Potrivit art. VI din O.U.G. nr. 1/2016, pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 85 din 4 februarie 2016, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cererile de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţele judecătoreşti şi cu procedura prevăzută de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, astfel cum a fost modificată prin ordonanţa de urgenţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8835 din data de 18 iunie 2015 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti, iar potrivit dispoziţiilor legale anterior amintite o astfel de cerere se adresează judecătoriei în cărei rază se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Faţă de caracterul de ordine publică al normelor de competenţă, în condiţiile în care debitorii au domiciliul în judeţul Vâlcea, Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Bălceşti, instanţă în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14.06.2018.