Jurisdictional conflict over former employer's duty to issue service certificate for special pension

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 28 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României să-i elibereze adeverinţa tip din care să rezulte că a îndeplinit funcţia de controlor financiar pe o perioada de 5 ani, adeverinţă care să cuprindă toate elementele necesare în vederea acordării pensiei speciale de către Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 94/1992, normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 şi dispoziţiile Legii nr. 564/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentinţa nr. 2863 din data de 29 noiembrie 2017, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei pronunţate, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că în litigiul dedus judecăţii pârâtă este o autoritate publică centrală, astfel încât, în temeiul art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine curţii de apel.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa nr. 69 din data de 8 februarie 2018, prin care prin care a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Curtea de apel a reţinut că, deşi reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, invocând refuzul nejustificat în soluţionarea favorabilă a cererii, totuşi cauza dedusă judecăţii "are natura unui litigiu de muncă şi asigurări sociale, între reclamant şi pârâtă neexistând raporturi de serviciu".

Potrivit art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, angajatorului îi revine, obligaţia să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

De asemenea, în conformitate cu art. 51 din Legea nr. 94/1992 prevederile acestei legi referitoare la pensiile de serviciu acordate auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi se completează cu cele ale legislaţiei privind sistemul public de pensii, cu privire la modalităţile de stabilire, plată, precum şi cele referitoare la modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea şi recuperarea sumelor încasate necuvenit şi jurisdicţie.

Cum jurisdicţia muncii şi cea de asigurări sociale se realizează în primă instanţă prin tribunale, Curtea a constat că revine Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa nr. 164 din data de 27 martie 2018, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că prin cererea adresată Curţii de Conturi a României reclamantul a solicitat eliberarea adeverinţei în vederea întocmirii dosarului privind acordarea pensiei speciale, însă nu se poate aprecia că litigiul este unul de asigurări sociale în sensul reglementat de art. 153 din Legea sistemului unitar de pensii publice nr. 263/2010.

De asemenea, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, coroborate şi cu prevederile art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ - care prevăd că se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Cum pârâta este o autoritate publică centrală, instanţa a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Cu privire la conflictul de competenţă ivit între Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu a cărui soluţionare a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că prin acţiunea dedusa judecăţii reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, în calitate de fost angajator, la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte că a îndeplinit funcţia de controlor financiar pe o perioadă de 5 ani, adeverinţă care să cuprindă toate elementele necesare în vederea acordării pensiei speciale de către Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, acţiune care are natura juridică a unui litigiu de asigurări sociale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: (...) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

Pârâta, deşi autoritate publică centrală, nu este chemată în judecată în această calitate, iar pretenţiile reclamantului nu sunt legate de activitatea acesteia ca autoritate administrativă, raportul juridic dedus judecăţii fiind unul de drept privat, dintre un fost angajator şi fostul angajat.

Împrejurarea că reclamantul a avut funcţia de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României nu schimbă natura juridică a litigiului şi nu atrage incidenţa Legii nr. 554/2004, întrucât raportul de muncă al reclamantului cu pârâta a încetat prin pensionare.

De altfel, nici Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi nu conţine derogări cu privire la foştii angajaţi pensionaţi, arătând prin dispoziţiile art. 51 alin. (16) că prevederile prezentei legi referitoare la pensiile de serviciu acordate auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi se completează cu cele ale legislaţiei privind sistemul public de pensii, cu privire la modalităţile de stabilire, plată, precum şi cele referitoare la modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea şi recuperarea sumelor încasate necuvenit şi jurisdicţie.

În acest context, în speţă devin aplicabile prevederile art. 153 alin. (1) lit. f) din Legea 263/2010, în conformitate cu care tribunalele soluţionează în prima instanţă litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, nefiind incidente dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, întrucât acţiunea formulată de reclamant nu reprezintă o pretenţie specifică contenciosului administrativ, astfel cum această noţiune este definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ.

Pentru considerentele expuse, având în vedere natura litigiului şi domiciliul reclamantului, Înalta Curte urmează a stabili competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14.06.2018.