Refugee descendant status under Law No. 189/2000: eligibility of children born during parental displacement in 1943
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension house, upholding the appellate court’s ruling that granted the claimant’s request to be recognized as a beneficiary of the law concerning the rights of persecuted persons. The dispute concerned the validity of an administrative decision refusing to grant the applicant the status of a refugee descendant under Law No. 189/2000, specifically whether a child born during the parents' displacement in 1943 qualified for the benefits. The court ruled that the legal provisions did not distinguish between children born before or during the refugee period, as the material and moral consequences of displacement affected all family members equally. The appellate institution’s argument that Romanian law did not recognize legal capacity for a conceived fetus outside of inheritance rights was rejected, as the court found that the specific statutory interpretation regarding refugee descendants did not require such a distinction, thereby confirming the applicant's entitlement to the benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Refugee descendant status under Law No. 189/2000: eligibility of children born during parental displacement in 1943: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 16 august 2003, reclamantul G.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 8411/2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la data de 15 mai 1943, în localitatea Homorog, județul Bihor.
Prin sentința civilă nr. 275/2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen. Pârâta. susținând că nu sunt întrunite cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece reclamantul nu era născut la data strămutării părinților. S-a mai arătat că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință. în favoarea fătului conceput, decât în situația recunoașterii dreptului la moștenire.
Verificând cauza. în funcție de motivarea recursului formulat în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamantul s-a născut la data de 15 mai 1943, în localitatea Homorog, județul Bihor, unde s-au refugiat părinții săi în urma Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Susținerea recurentei, în sensul că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput, nu poate fi primită.
În principiu, capacitatea de folosință a persoanei fizice începe de la data nașterii. Art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, prevede o excepție, în sensul că este recunoscută capacitatea de folosință de la concepție; aceasta, în situația în care este vorba despre drepturi și copilul se naște viu. Textul nu are o referire expresă la dreptul la moștenire, astfel cum în mod eronat a susținut recurenta.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinței, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 275/CA/2003 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2004.