Judicial partition recourse reassigned to Court of Appeal after Cassation declines jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined its jurisdiction and referred the claimant's appeal against the Court of Appeal's decision to the Cluj Court of Appeal, which is the competent appellate court, without ruling on the merits. The underlying dispute concerned a judicial partition action, initially partially granted by the first-instance court, then fully rejected on appeal by the Tribunal, prompting the claimant's recourse. The Court held that under Article 97(1) of the Civil Procedure Code, it only has jurisdiction over appeals against decisions of courts of appeal, or other decisions where expressly provided by law, and that Article 483(3) does not establish it as a general court of appeal; therefore, since the challenged decision was issued by a tribunal in an appeal, the case must be heard by the higher court, the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ; Judicial partition recourse reassigned to Court of Appeal after Cassation declines jurisdiction: The underlying dispute concerned a judicial partition action, initially partially granted by the first-instance court, then fully rejected on appeal by the Tribunal, prompting the claimant's recourse. The Court held that under Article 97(1) of the Civil Procedure Code, it only has jurisdiction over appeals against decisions of courts of appeal, or other decisions where expressly provided by law, and that Article 483(3) does not establish it as a general court of appeal; therefore, since the challenged decision was issued by a tribunal in an appeal, the case must be heard by the higher court, the Court of Appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declining jurisdiction and finding that the High Court lacks jurisdiction over the appeal.
Cited to emphasize that new competence rules can only be established by amending the code.
Invoked to clarify the nature and purpose of the appeal, and to reject the claimant's broad interpretation.
Full text
Prin sentinţa nr. 975 din 29 mai 2017 Judecătoria Zalău a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect partaj, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii C., D., E., F., G.; a obligat pârâtul B. la plata, către reclamanta A., a sumei de 21.398 RON, cu dobânda legală de la data cererii de chemare în judecată; a obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 4255 RON cheltuieli de judecată proporţional cu admiterea acţiunii şi rest după compensare şi s-a dispus ca în sarcina reclamantei să rămână costul expertizei tehnice de evaluare efectuate în cauză, în cuantum de 840 RON; a obligat reclamanta la plata, către expertul H., a diferenţei de onorariu în sumă de 340 RON.
Prin decizia nr. 362 din 22 martie 2018 Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis apelul pârâtului B. împotriva sentinţei; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei; a obligat reclamanta la plata, către pârât, a sumei de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe şi a sumei de 3.087,45 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel; a menţinut dispoziţia primei instanţe privind obligarea reclamantei la plata, către expert H., a sumei de 340 RON.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. înregistrat la Tribunalul Sălaj la data de 26.04.2018.
Prin adresa din 18.05.2018, Tribunalul Sălaj a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 21 mai 2018.
Prin rezoluţia din 23.05.2018, s-a fixat termen la 13.06.2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Decizia supusă recursului a fost pronunţată de tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect partaj judiciar, a cărui competenţă de soluţionare aparţine în primă instanţă, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., judecătoriei.
Distinct de chestiunea admisibilităţii căii de atac, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor C. proc. civ., în conformitate cu art. 97 din cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
"
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a instanţei supreme.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.
Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea conţinutului expres al normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competenţă, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.:
"
Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".
Nici art. 483 alin. (3) C. proc. civ., normă ce reglementează natura şi scopul căii extraordinare de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, nu poate conduce la o altă interpretare, a unei competenţe de drept comun în materia recursului, care ar aparţine instanţei supreme.
Astfel, potrivit textului menţionat, "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Rezultă că norma art. 483 alin. (3) C. proc. civ. are ca obiect de reglementare natura şi scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.
În acest context, neexistând o legală învestire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecata cauzei va fi declinată către Curtea de Apel Cluj, căreia îi aparţine competenţa, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat decizia în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 362 din 22 martie 2018 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.06.2018.