Scope of Supreme Court cassation jurisdiction: exclusion of appeals against first- or second-instance civil judgments.

Prin sentinţa civilă nr. 157 din 8 februarie 2016, Judecătoria Drăgăşani a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea şi a respins acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis, în parte, acţiunea în contradictoriu cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Vâlcea pentru Ocolul Silvic Drăgăşani şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1625 RON, cu titlu de despăgubiri către reclamant.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin decizia nr. 1035/A din 24 octombrie 2017, prin care s-a respins apelul declarat de pârâta RNP - Romsilva prin Direcţia Silvică Vâlcea pentru Ocolul Silvic Drăgăşani împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, intimat - reclamant A. şi intimaţii - chemaţi în garanţie Comuna Şuşani şi B. - Primarul comunei Şuşani.

Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Vâlcea pentru Ocolul Silvic Drăgăşani a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Vâlcea la data de 27 decembrie 2017.

Competenţa soluţionării recursului declarat de pârâtă a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de către Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 59 din 5 aprilie 2018.

S-a reţinut în motivarea soluţiei, că faţă de natura litigiului pendinte, recursul nu se regăseşte printre cazurile anume prevăzute de lege a se soluţiona în calea extraordinară de atac de către curtea de apel, potrivit art. 96 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., s-a conchis în sensul recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, soluţionarea acestuia fiind de competenţa instanţei supreme şi nu a celei ierarhic superioare instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 17 mai 2018.

Prin rezoluţia din 21 mai 2018, s-a fixat termen la 13 iunie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului de faţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Hotărârea de declinare a competenţei nu poate realiza o legală învestire a instanţei supreme, temeiurile juridice la care se face referire nejustificând competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului într-o cauză având ca obiect pretenţii în cuantum de 1625 RON, soluţionată în primă instanţă de judecătorie şi în apel de tribunal.

Astfel, dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competenţa Înaltei Curţi ca instanţă de recurs, statuează expres că este vorba despre "hotărârile curţilor de apel sau alte hotărâri prevăzute de lege", care pot face obiectul unui astfel de control în faţa instanţei supreme.

Or, în speţă, obiectul recursului nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ., nefiind vorba nici de o hotărâre a curţii de apel şi nici de o altă hotărâre, într-o materie anume prevăzută de lege, pentru a fi dedusă judecăţii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţia procedurală menţionată nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor ci, dimpotrivă, foloseşte două criterii ale circumscrierii acestei competenţe - unul care vizează ierarhia instanţelor de judecată în sistemul judiciar românesc (hotărârile curţilor de apel) şi celălalt indicaţia expresă a legii ("cazurile anume prevăzute de lege").

Aceste două criterii utilizate de legiuitor exclud ideea unei competenţe de drept comun, posibilă doar în situaţia în care norma nu ar circumscrie în mod specific domeniul ei de aplicare.

O interpretare în sens contrar a dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., aşa cum procedează curtea de apel, înseamnă nesocotirea conţinutului expres al normei şi extinderea nepermisă a sferei ei de aplicare, ajungându-se astfel la crearea unei reguli noi de competenţă, prin adăugarea la lege şi încălcarea regulilor procedurale (conform art. 122 C. proc. civ. "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor este prevăzută numai prin lege).

Nici dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. la care face referire curtea de apel nu sunt de natură să demonstreze o plenitudine de competenţă în materia recursurilor pentru instanţa supremă.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Aşadar, norma procedurală menţionată are ca obiect de reglementare natura şi scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.

În ceea ce priveşte obiectul, respectiv hotărârile ce pot fi cenzurate de instanţa supremă în recurs, el se determină cu observarea normei de competenţă înscrisă în art. 97 pct. 1 C. proc. civ., în termenii menţionaţi anterior.

De asemenea, dispoziţia din alin. (4) al art. 483 C. proc. civ. face referire la faptul că şi celelalte instanţe, atunci când judecă în recurs, realizează acelaşi tip de control de legalitate.

Pentru toate aceste considerente, se constată că dezînvestirea curţii de apel s-a făcut în mod eronat, cu nesocotirea normelor procedurale menţionate anterior.

În consecinţă, judecata recursului va fi declinată la Curtea de Apel Piteşti, căreia îi revine competenţa de soluţionare, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat decizia în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta RNP Romsilva, prin Direcţia Silvică Vâlcea pentru Ocolul Silvic Drăgăşani împotriva deciziei nr. 1035/A din 24 octombrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.06.2018.