Territorial jurisdiction for divorce: last common domicile when one spouse retains residence in the original county

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 23.02.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei din culpă comună şi revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 37 şi urm. din Codul Familiei şi art. 607 şi urm. din C. proc. civ.

Pârâta a depus întâmpinare - reconvenţională la data de 25.05.2017, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului, să revină la numele anterior căsătoriei, stabilirea locuinţei minorei C., născută la data de 02.10.2016, la domiciliul pârâtei şi obligarea acestuia la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorei, raportat la venitul mediu pe economie.

Prin sentinţa civilă nr. 462 din 25 ianuarie 2018, Judecătoria Galaţi, secţia civilă, în baza art. 130 alin. (2) raportat la art. 915 alin. (1) şi art. 123 C. proc. civ., a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.

Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că ultima intenţie a părţilor a fost de a-şi stabili ultima locuinţă comună, cu caracter de stabilitate, la locuinţa părinţilor pârâtei din jud. Bacău, unde au stat aproximativ două luni împreună. Orice modificare ulterioară nu a fost indicată de către pârâtă ca având caracter de stabilitate, şi nici din susţinerile reclamantului din acţiunea principală nu reiese acest aspect, el indicând o plecare intempestivă a pârâtei, ceea ce indică lipsa stabilirii unei noi locuinţe comune. Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) şi (2) pct. 3 din C. proc. civ., necompetenţa instanţei este de ordine publică sau privată, fiind de ordine publică în cazul competenţei teritoriale exclusive. Necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către instanţa de judecată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 aprilie 2018, Judecătoria Moineşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

La adoptarea acestei soluţii, Judecătoria Moineşti a avut în vedere dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a părţilor.

Judecătoria Moineşti a reţinut că, din declaraţia martorei D. - bunica pârâtei -dată sub jurământ rezultă că pârâta locuieşte împreună cu aceasta şi minora din luna noiembrie 2016, iar reclamantul nu a locuit niciodată în comuna Balcani. De asemenea, martora s-a menţionat că pârâta nu locuieşte împreună cu părinţii săi, aceştia doar au adus-o de la Galaţi, în luna octombrie 2016 deoarece nu mai suporta violenţele soţului.

De asemenea, această instanţă a stabilit că situaţia de fapt descrisă se confirmă cu cea prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată formulată în faţa Judecătoriei Galaţi, în sensul că pârâta a părăsit domiciliul comun din Scînteieşti în decembrie 2016, de unde a plecat împreună cu copilul. De asemenea, din ancheta socială depusă la dosar rezultă faptul că părţile au avut locuinţa comună în comuna Scînteieşti, iar pârâta a părăsit acest domiciliu comun la scurt timp după naşterea minorei din data de 02.10.2016.

Singura menţiune că ar fi existat un alt domiciliu comun în comuna Balcani şi care a determinat Judecătoria Galaţi să decline soluţionarea cauzei, apare în întâmpinarea pârâtei de la dosar unde se menţionează că părţile ar fi locuit în comuna Balcani şi reclamantul a părăsit acest domiciliu.

Totuşi, această situaţie nu se coroborează cu niciun alt înscris sau vreo declaraţie de martor. Mai mult, pârâta prezentă în instanţă la termenul din 19.04.2018 a declarat că nu a citit şi nu a ştiut ce s-a scris în întâmpinare, aceasta fiind întocmită de un avocat din cadrul Baroului Bacău - Serviciul de Asistenţă Judiciară Moineşti.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Galaţi, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a,,Proceduri speciale", Titlul I, Procedura divorţului:,,Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul".

Rezultă că, în materie de divorţ, competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispoziţiile imperative ale art. 915 alin. (1) C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.

În aplicarea corectă a normei enunţate, urmează a se reţine că, atunci când soţii au avut domiciliu comun şi cel puţin unul dintre ei mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, competenţa de soluţionare a cererii de divorţ revine judecătoriei de la ultimul domiciliu comun.

În cauza de faţă, se constată că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 23 februarie 2017, conform menţiunilor cuprinse în cartea de identitate, aflată în dosarul Judecătoriei Galaţi, eliberată la data de 20 mai 2014, reclamantul avea domiciliul în judeţul Galaţi.

Totodată, Înalta Curte constată că potrivit susţinerilor din cererea de chemare în judecată formulată în faţa Judecătoriei Galaţi, reclamantul a susţinut că pârâta a părăsit domiciliul comun din Scînteieşti în decembrie 2016, de unde a plecat împreună cu copilul.

De asemenea, din ancheta socială efectuată în cauză, aflată la dosarul Judecătoriei Galaţi, rezultă faptul că părţile au avut locuinţa comună în comuna Scînteieşti, iar pârâta a părăsit acest domiciliu comun la scurt timp după naşterea minorei din data de 02.10.2016.

Faţă de aceste considerente, în speţa de faţă este incidentă ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi, prin urmare, constatând îndeplinite condiţiile stipulate de norma invocată, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.06.2018.