Jurisdictional conflict over substitution of community service with a fine: application of Art. 7(1) O.G. 55/2002 vs. Art. 9(5) O.G. 2/2001 in contraventional enforcement.

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, secţia civilă - la data de 15 iunie 2015, reclamanta Primăria Drăgoteşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., schimbarea sancţiunii aplicate pârâtului, din muncă în folosul comunităţii în amendă contravenţională, stabilită prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi aplicată prin Sentinţa civilă nr. x din 23 ianuarie 2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. x/303/2012.

2. Hotărârea Judecătoriei Sector VI Bucureşti

Prin Sentinţa civilă nr. 6511 pronunţată în data de 9 septembrie 2015, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova, cu motivarea că nu sunt aplicabile prevederile art. 7 din O.G. nr. 55/2002 - judecătoria în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia - întrucât, pe de o parte, competenţa stabilită de art. 7 se referă doar la cazul prevăzut de art. 6 alin. (1) din ordonanţă, respectiv când agentul constatator, faţă de gravitatea faptei săvârşite de contravenient, sesizează instanţa pentru aplicarea acestei sancţiuni contravenientului, caz care nu se regăseşte în speţă.

3. Hotărârea Judecătoriei Craiova

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 2 octombrie 2015, iar la termenul de judecată din data de 2 decembrie 2015 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin Sentinţa nr. x pronunţată în data de 2 decembrie 2015 Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu de instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria comunei Drăgoteşti şi pârâtul A., a constatat ivit conflictul de competenţă şi a suspendat din oficiu judecarea cauzei înaintând dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în cauză, competenţa este stabilită de actul normativ invocat de reclamant, respectiv "judecătoria" prevăzută de art. 21 este cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 55/2002, iar nu de un alt act normativ, apreciat de instanţă ca fiind aplicabil.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 noul C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 Bucureşti, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte reţine că reclamanta Primăria Dragoteşti a solicitat Judecătoriei Sector 6 Bucureşti să aplice măsurile prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 55/2002, faţă de pârâtul A., întrucât pârâtul nu s-a prezentat pentru a presta activităţile în folosul comunităţii pe o perioadă de 50 de ore, conform Sentinţei civile nr. 643 din 23 ianuarie 2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. x/303/2012.

Prin Sentinţa nr. 643 din 23 ianuarie 2013, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a admis cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector 6, în contradictoriu cu intimatul A. şi a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 268 RON aplicate prin procesul-verbal nr. x din 23 iulie 2011 cu 50 ore de muncă în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Drăgoteşti, jud. Dolj.

Înalta Curte constată că temeiul de drept al cererii reclamantului îl constituie dispoziţiile art. 21 din O.G. nr. 55/2002, conform cărora " În cazul în care contravenientul, cu rea-voinţă, nu se prezintă la primar pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii, se sustrage de la executarea sancţiunii după începerea activităţii sau nu îşi îndeplineşte îndatoririle ce îi revin la locul de muncă, judecătoria, la sesizarea primarului, a unităţii de poliţie sau a conducerii unităţii la care contravenientul avea obligaţia să se prezinte şi să presteze activitatea în folosul comunităţii, poate înlocui această sancţiune cu sancţiunea amenzii".

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 55/2002 potrivit cărora"competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia", şi nu prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, respectiv art. 9 alin. (5) care statuează că "în cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut la alin. (4), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii" coroborat cu alin. (3) al aceluiaşi articol "... va sesiza instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie domiciliază acesta ...".

În mod corect a observat Judecătoria Craiova că, în cauză,,,judecătoria" prevăzută de art. 21 este cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 55/2002, iar nu o altă instanţă dintr-un alt act normativ, cum ar fi O.G. nr. 2/2001, care la art. 9 vizează o altă situaţie, respectiv aceea când contravenientul nu achită amenda, neputându-se extinde aplicabilitatea prevederilor menţionate la alte cazuri.

În acest context, Înalta Curte reţine că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 55/2002, astfel că, instanţa de la locul săvârşirii contravenţiei este competentă să soluţioneze cauza.

În consecinţă, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Dragoteşti în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2016.

Procesat de GGC - MM