Jurisdiction over €15M tax damages claim assigned to Court of Appeal under 1M RON threshold.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 februarie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională De Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Bucureşti Şi Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtei la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale şi morale, urmare emiterii unor acte administrativ fiscale nelegale.

Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive, întrucât nu sunt emitenţii actelor administrativ fiscale în legătură cu care reclamanta susţine că au fost cauzatoare de prejudicii.

Prin sentinţa nr. 1436 din data de 21 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în despăgubiri formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 6384 din data de 6 octombrie 2015 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

Din conţinutul în date al cererii de chemare în judecată rezultă că, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale şi morale, urmare emiterii unor acte administrativ fiscale nelegale.

De asemenea, se constată că, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 8 alin. (1), dar şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, persoana vătămată poate solicita repararea prejudiciului produs printr-un act administrativ nelegal fie prin acţiunea în anularea actului, conform art. 8 alin. (1), fie poate introduce acţiunea în despăgubiri separat, în temeiul art. 19 alin. (1).

Dispoziţiile art. 19 alin. (2) prevăd că cererile de despăgubiri se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, iar competenţa instanţei de contencios administrativ este cea reglementată de art. 10 alin. (1), din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În realitate, prezenta acţiune priveşte pretenţii formulate împotriva mai multor organe fiscale pentru emiterea de acte nelegale, însă, chiar dacă D.G.R.F.P.B. a emis decizia de impunere, reclamanta a considerat că şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este o instituţie care trebuie să fie obligată la repararea prejudiciului, pentru emiterea nelegală a deciziei în soluţionarea contestaţiei, în condiţiile în care instanţa de contencios administrativ a anulat nu numai decizia de impunere, dar şi decizia de soluţionare a contestaţiei.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este o instituţie inclusă în categoria autorităţilor şi instituţiilor centrale, deci cererea dedusă judecăţii privind pretenţii împotriva acestei autorităţi centrale se soluţionează în primă instanţă de curtea de apel. Din acest punct de vedere, nu prezintă importanţă că acţiunea nu ar fi fost îndreptată de reclamantă împotriva Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F., aspectele privind instituţia căreia îi aparţine decizia de soluţionare a contestaţiei, capacitatea sa administrativă şi calitatea procesuală pasivă putând fi cercetate numai de curtea de apel, în condiţiile în care ambele structuri - A.N.A.F. şi D.G.S.C., sunt de nivel central, iar reclamanta a cerut repararea unui prejudiciu pe care pretinde că i l-a produs un act al unei instituţii centrale.

Având în vedere aceste aspecte, nu numai că cererea de faţă este formulată împotriva unei instituţii de nivel central, dar curtea de apel este instanţa care a anulat actele administrativ fiscale considerate generatoare ale prejudiciului pretins de către reclamantă, în considerarea criteriului valoric, creanţa fiscală depăşind pragul valoric de 1.000.000 RON.

În acest sens, relevantă este Sentinţa civilă nr. 3564 din 15 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu A.N.A.F. şi D.G.R.F.P.B., s-a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 119/2013 şi Decizia de impunere nr. 369/2012, recunoscându-se dreptul reclamantei la restituirea sumei de 3.569.250 RON.

Aşadar, după rangul autorităţii care a emis unul din actele fiscale declarate nelegale, precum şi după criteriul valoric, curtea de apel este instanţa competentă în soluţionarea cauzei.

Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2016.

Procesat de GGC - MM