Revision request for contradictory judgments: absence of triple identity (parties, object, cause) and lack of merits resolution in procedural dismissal of cancellation appeals

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prima hotărâre atacată

Prin Decizia nr. 1766 din data de 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/109/2012, Tribunalul Argeş, secţia Civilă s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei civile nr. 3487 din data de 17 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/280/2009, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Locală de Fond Funciar Merişani, Prefectul Judeţului Argeş, Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Primarul Comunei Merişani şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş.

Prin Decizia de recurs nr. 3487 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş s-a admis recursul declarat de pârâţi Comisia Locală De Fond Funciar Merişani, Primarul comunei Merişani s-a modificat Sentinţa civilă de fond nr. 1885 din 28 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti în sensul că s-a respins plângerea ca tardiv formulată cu consecinţa respingerii şi a celorlalte capete de cerere.

Obiectul plângerii în acel litigiu l-a reprezentat hotărârea C.J.F.F. Argeş nr. 449 din 16 august 2008 solicitându-se anularea acestei hotărâri, precum şi obligarea Prefectului judeţului Argeş la emiterea titlului de proprietate şi la punerea în posesie pe suprafaţa de 5 ha păşune şi vegetaţie forestieră aflată pe raza comunei Nucşoara, jud. Argeş, şi obligarea acestui pârât la începerea procedurii de negociere directă pentru stabilirea despăgubirilor pentru suprafaţa de 15 ha păşune şi vegetaţie forestieră aflată pe raza comunei Merişani, sat Vâlcele.

S-a constatat aşadar că în acel litigiu instanţa de judecată a fost învestită cu analiza legalităţii H.C.J.F.F. Argeş nr. . 449/2008, litigiu care se impunea şi analiza îndreptăţirii contestatorului la reconstituirea dreptului de proprietate, instanţa de recurs a considerat că plângerea apare tardiv formulată, prezentând argumentele avute în vedere la soluţionarea excepţiei tardivităţii prin raportare la dispoziţiile legale incidente din Legea nr. 18/1991.

De asemenea, excepţia de nelegalitate a acestei hotărâri a comisiei de fond funciar s-a invocat şi în faţa instanţei de fond care a înţeles să o respingă, ori contestatorul A. nu a înţeles să formuleze recurs şi oricum argumentele sale de fond vizau nelegalitatea comisiei judeţene prin prisma îndreptăţirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate, ori este inadmisibil ca într-o cale extraordinară de atac să se reitereze această excepţie de nelegalitate.

Referitor la cererea de lămurire a dispozitivului deciziei de recurs s-a constatat că la data 5 decembrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş cererea de lămurire a dispozitivului de recurs, iar cererea a fost soluţionată în sensul respingerii ca neîntemeiată.

2. A doua hotărâre atacată

Prin Decizia nr. 4587 din data de 27 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. x/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, împotriva Deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1531 din 15 iunie 2007, Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a obligat autoritatea pârâtă să comunice reclamantului modul de soluţionare a cererilor, respingând capătul de acţiune privind despăgubirile materiale şi morale.

Împotriva sentinţei a declarat recurs numai reclamantul A., admis prin Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 prin care s-a modificat soluţia numai sub aspectul daunelor morale.

Susţinerile contestatorului privind existenţa unei greşeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, aceasta privind tocmai interpretarea pe care instanţele au făcut-o prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, respectiv, asupra respectării termenelor instituite de acest act normativ.

Astfel, aprecierea instanţelor în sensul introducerii în termen a acţiunii nu poate fi invocată ca o greşeală materială pe calea contestaţiei în anulare, putând fi eventual, consecinţa unei erori de judecată.

Referitor la aspectul privind neîndeplinirea procedurii prealabile, ce nu a fost pus în discuţie, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, aceasta nu este obligatorie în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) privind refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

3. Cererea formulată în prezenta cauză

La data de 29 iulie 2014, în temeiul dispoziţiilor art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., revizuentul A. a formulat cerere de revizuire prin care solicită anularea Deciziei nr. 1766 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în Dosarul nr. x/109/2013 întrucât prin soluţia dată (respingerea contestaţia în anulare ca inadmisibilă) se încalcă autoritatea de lucru judecat, în raport de conţinutul Deciziei civile nr. 4587 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/1/2010 prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Argeş împotriva Deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de faţă, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Astfel, prin Decizia nr. 1766 din data de 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/109/2012, Tribunalul Argeş, secţia Civilă s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei civile nr. 3487 din data de 17 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/280/2009, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Locală de Fond Funciar Merişani, Prefectul Judeţului Argeş, Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Primarul Comunei Merişani şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş.

Prin Decizia nr. 4587 din data de 27 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, împotriva Deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Or, aşa cum am arătat, condiţiile impuse de textul de lege presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele autorităţii de lucru judecat, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că ambele hotărâri supuse revizuirii pe această cale sunt pronunţate în contestaţii în anulare.

Reglementând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., legiuitorul a sancţionat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri şi imposibilitatea executării, iar pentru a se reţine incidenţa lui este necesar să existe hotărâri potrivnice, date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, adică să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat.

Întrucât textul de lege nu distinge, s-ar putea reţine că cerinţa existenţei unor hotărâri potrivnice este îndeplinită chiar dacă prin acestea nu s-a rezolvat fondul pretenţiilor deduse judecăţii, existând însă autoritate de lucru judecat numai atunci când sunt întrunite elementele specifice acestuia.

Aşa cum s-a arătat mai sus, revizuentul este nemulţumit de modul în care a fost soluţionat litigiul prin Decizia nr. 4587 din data de 27 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/1/2010. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, împotriva Deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată, iar prin Decizia nr. 1766 din data de 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/109/2012, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii Comisia Locală de Fond Funciar Merişani, Prefectul Judeţului Argeş, Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Primarul Comunei Merişani şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş.

Din analiza hotărârilor rezultă cu evidenţă că nu sunt întrunite elementele autorităţii de lucru judecat: părţi, obiect, cauză şi ca atare, principiul autorităţii de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunţarea deciziilor supuse revizuirii.

Ori, raţiunea reglementării revizuirii se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. În asemenea situaţii executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâi care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Concluzionând, faţă de elementele de mai sus, rezultă, fără echivoc că printr-o hotărâre s-a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă, iar prin cea de-a doua s-a respins contestaţia în anulare ca nefondată, situaţie în raport de care Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, nu există contrarietate de hotărâri deoarece, în primul rând, acestea nu sunt hotărâri prin care s-a rezolvat fondul litigiului, iar în al doilea rând nu sunt întrunite cerinţele revizuirii pe temeiul invocat.

5. Soluţia pronunţată

Având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de textul de lege, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1766 din 26 iunie 2014 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2016.

Procesat de GGC - MM