Validity of maritime pilotage license challenged for exceeding port authority consent scope and lacking exclusive ownership of mandatory operational equipment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Navală Română şi S.C. B. S.R.L., obligarea pârâtei Autoritatea Navală Română la anularea Adresei nr. x din 18 aprilie 2013 şi la anularea/revocarea/retragerea Autorizaţiei seria M nr. x emisă de autoritatea pârâtă în favoarea B. S.R.L., autorizaţie în baza căreia agentul economic desfăşoară activităţi de pilotajul navelor maritime la intrarea şi ieşirea în/din porturi şi între danele aceluiaşi port.

1.2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1438 din 9 mai 2015, a admis, în parte, excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, cât priveşte capătul de cerere privind obligarea la retragerea autorizaţiei de pilotaj aferent intervalului începând cu data de 30 decembrie 2013, pe care l-a respins în consecinţă, şi a respins în rest excepţia lipsei de interes ca nefondată; a respins în rest acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, cât priveşte obligarea la anularea sau revocarea autorizaţiei de pilotaj şi obligarea la retragere autorizaţie de pilotaj aferent intervalului de până la data de 29 decembrie 2013.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru.

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 septembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a admis în principiu recursul formulat şi, potrivit art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 10 martie 2016.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

3.1. Recursul este întemeiat, fiind admis pentru considerentele şi în limitele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Aşa cum s-a arătat la pct. 2.1. al acestei decizii, societatea reclamantă a formulat recurs împotriva Sentinţei pronunţate de instanţa de fond, invocând ca temei motivul de la pct. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat:

"o hotărâre poate fi casată dacă a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material".

3.3. Analizând conţinutul cererii de recurs, rezultă că societatea reclamantă a susţinut, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond nu a aplicat corect prevederile art. 8 alin. (1) lit. d) din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 287/2003 emis de Ministerul Transporturilor, din care rezultă că avizul pentru desfăşurarea activităţii de pilotaj nave este obligatoriu pentru eliberarea autorizaţiei pentru desfăşurarea acestei activităţi;

- instanţa de fond a apreciat în mod greşit că societatea pârâtă (B. SRL) ar fi îndeplinit criteriile de autorizare şi condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 287/2003 pentru eliberarea autorizaţiei şi desfăşurarea activităţii de pilotaj;

- în mod greşit instanţa de fond a unit cu fondul excepţia de interes invocată prin întâmpinare, admiţând-o în parte, prin soluţia dată, fără temei legal.

În consecinţă, a cerut admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

3.4. Autoritatea Navală Română - ANR a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului şi a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

3.5. În cauză este necontestat că ANR a emis Autorizaţia seria M nr. 0853-CT la data de 12 ianuarie 2010, în baza Accept-ului nr. x din 8 ianuarie 2010 dat de CN Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa.

La data de 14 mai 2013, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa acţiunea de faţă, formulată de recurenta-reclamantă pentru anularea autorizaţiei.

Prin Decizia nr. 30 din 30 decembrie 2013, ANR a dispus retragerea autorizaţiei respective pentru că "societatea nu are angajat personal de execuţie (piloţi maritimi) pentru desfăşurarea serviciului de siguranţă ...".

Instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes invocată de ANR reţinând că, începând cu data de 30 decembrie 2013 (data emiterii Deciziei nr. 30 din 30 decembrie 2013 de către ANR), reclamanta nu mai justifică un interes din moment ce Autorizaţia seria M nr. x din 12 ianuarie 2010 fusese retrasă, respingând în rest excepţia şi acţiunea ca nefondate.

3.6. Instanţa de recurs constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că recurenta-reclamantă, începând cu data de 30 decembrie 2013 nu ar mai fi justificat un interes în elucidarea statutului juridic al autorizaţiei respective, deşi aceasta a desfăşurat şi desfăşura activităţi similare în aceleaşi zone maritime pentru care fusese eliberată autorizaţia, în legătură cu care a susţinut în mod constant că fusese eliberată/emisă/acordată cu încălcarea criteriilor legale şi a fost retrasă tocmai pentru a împiedica derularea procedurii judiciare în curs.

3.7. În cauză, rezultă că autorizaţia în litigiu a fost eliberată fără ca cerinţele legale să fie respectate.

Astfel, în raport cu prevederile art. 8 alin. (1) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 287/2003, în vigoare la data respectivă (abrogat începând cu 5 februarie 2014 prin Ordinul nr. 37/2014 al Ministerului Transporturilor):

"(1) Criteriile specifice pe care trebuie să le îndeplinească agenţii economici organizaţi ca persoane juridice pentru obţinerea autorizaţiei de efectuare a activităţilor conexe activităţilor de transport naval, servicii de siguranţă precum: pilotajul navelor maritime la intrarea şi ieşirea în/din porturi şi între danele aceluiaşi port, pilotajul navelor maritime pe căile navigabile, legarea/dezlegarea navelor maritime şi remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi, care, prin declararea ca obligatorii, au devenit servicii publice de interes naţional şi până la concesionare se pot executa în regim concurenţial, sunt:

a) să demonstreze că deţin dotarea tehnică minimă necesară adecvată activităţii, că aceasta are caracteristicile necesare şi certificatele obligatorii pentru confirmarea acceptabilităţii sub aspectul siguranţei navigaţiei, a protecţiei mediului şi al asigurării condiţiilor de muncă şi de viaţă pentru personalul angajat şi al altor condiţii prevăzute de lege şi că este înregistrată la autorităţile competente. Cel puţin unul dintre utilajele de bază, cum a fi: pilotină, şalupă sau remorcher portuar, trebuie să fie proprietatea agentului economic care solicită autorizare; sau să fie în contract de leasing cu clauză obligatorie de cumpărare de către acesta;

b) să facă dovada că au dreptul de folosinţă asupra tuturor navelor şi utilajelor din dotare, fie prin prezentare de dovezi că sunt proprietarii acestora, fie prin prezentarea unui contract de leasing sau de închiriere, care le dădea dreptul să le utilizeze pentru o perioadă de cel puţin un an, iar contractul să fie înregistrat în registrele autorităţi competente;

c) să utilizeze sumai personal de execuţie care îndeplineşte condiţiile necesare sub aspectul confirmări competenţei şi al înmatriculării lui la autorităţile competente, dacă legea prevede astfel. Să demonstreze că numărul personalului de execuţie este suficient de mare pentru derularea serviciului pe o bază permanentă şi că acesta este angajat cu contract individual de muncă. Dovezile privind îndeplinirea acestui criteriu nu se prezint la solicitarea autorizaţiei, dar agentul economic are obligaţia să le prezinte la solicitarea organelor de control;

d) să facă dovada că au acceptul administraţiei portuare şi/sau de căi navigabile pentru desfăşurarea activităţi pentru care a solicitat autorizarea şi că deţin spaţiul adecvat pentru desfăşurarea activităţii".

Din conţinutul său, rezultă că ANR a emis/acordat Autorizaţia seria M nr. x din 12 ianuarie 2010 pentru "pilotajul navelor maritime la intrarea şi ieşirea în/din porturi şi între danele aceluiaşi port", în timp de Accept-ul nr. x din 8 ianuarie 2010 (emis deci anterior acordării autorizaţiei) a fost dat pentru ca S.C. B. S.R.L. "să desfăşoare activitatea de pilotaj nave - Cod CAEN 5222 în Porturile Constanţa (zona 2) şi Mangalia", ceea ce demonstrează că cerinţele/criteriul de la art. 8 alin. (1) lit. d) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 287/2003 nu au/a fost respectate/respectat.

Deci, cu alte cuvinte, autorizaţia în litigiu a fost acordată pentru efectuarea serviciului de pilotaj nave maritime într-un alt perimetru decât cel pentru care fusese obţinut acceptul CN APMC S.A., deşi din prevederile art. 8 alin. (1) lit. d) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 287/2003 nu rezultă că acceptul ar fi un act facultativ, consultativ, orientativ, etc., pentru desfăşurarea acelei activităţi care, potrivit reglementărilor legale este un serviciu de siguranţă.

De altfel, cu privire la faptul că "autorizaţia" trebuie să concorde cu "acceptul", Înalta Curte s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 4041/2015 a acestei secţii.

Pe de altă parte, în cauză este necontestat că S.C. B. S.R.L. nu a avut în proprietate "cel puţin unul dintre utilajele de bază, cum ar fi: pilotină, şalupă sau remorcher portuar" pentru desfăşurarea activităţii respective, ci a avut, doar în coproprietate cu S.C. Constant UGS S.R.L., nava S/R Nemo 1, potrivit Adresei nr. x din 13 ianuarie 2010 emisă de această societate .

După cum se observă, documentul/înscrisul la care s-a referit instanţa de fond este ulterior emiterii autorizaţiei (eliberată la 12 ianuarie 2010) şi Accept-ului (acordat la data de 8 ianuarie 2010).

Oricum, însă, din interpretarea art. 8 alin. (1) lit. a) fraza a II-a din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 287/2003, rezultă că utilajul respectiv ar fi trebuit să se afle în proprietatea exclusivă a agentului economic prestator al serviciului de siguranţă de pilotaj nave.

Astfel, textul menţionat are următorul conţinut:

"cel puţin unul dintre utilajele de bază, cum ar fi pilotină, şalupă sau remorcher portuar, trebuie să fie proprietatea agentului economic care solicită autorizarea sau să fie în contract de leasing cu clauză obligatorie de cumpărare de către acesta".

Din interpretarea literală a textului rezultă că, în situaţia în care utilajul este deţinut de agentul economic în contract de leasing, este necesar, în mod obligatoriu, ca acel contract să aibă clauza de cumpărare de către acel agent economic) exclusiv de către acel agent economic.

Cu alte cuvinte, rezultă că, în cazul realizării unui serviciu public de siguranţă, este obligatoriu ca agentul economic să poată dispune, juridic şi în fapt, în mod exclusiv de utilajul deţinut în contract de leasing cu clauză obligatorie de cumpărare, regulă (a exclusivităţii) care se impune şi rezultă şi în cazul în care este vorba de un utilaj deţinut în proprietate.

În concluzie, Înalta Curte reţine că nici criteriul de la pct. 8 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 287/2003 nu a fost îndeplinit la data emiterii autorizaţiei în litigiu, aceasta fiind lovită de nulitate ca urmare a viciilor de nelegalitate prevăzute mai sus.

Astfel fiind, rejudecând cauza, Înalta Curte va admite în parte acţiunea şi va anula Autorizaţia seria M nr. x din 12 ianuarie 2010 emisă de ANR.

În ceea ce priveşte cererea formulată de reclamantă pentru anularea Adresei nr. x din 18 aprilie 2013 trimisă acesteia de către ANR, Înalta Curte constată că acest act nu are natura juridică a unui act administrativ apt să producă efecte juridice, reprezentând exclusiv suportul material al comunicării unor informaţii solicitate de reclamantă referitoare la Autorizaţia seria M nr. x din 12 ianuarie 2010.

Astfel fiind, acest capăt al acţiunii va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 1438 din 9 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge excepţia lipsei de interes.

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., anulează Autorizaţia seria M nr. x din 12 ianuarie 2010 emisă de Autoritatea Navală Română şi respinge în rest acţiunea.

Obligă intimatele-pârâte la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată, către recurenta-reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2016.

Procesat de GGC - MM