Tax authority’s appeal dismissed as time-barred; annulment of tax liability decisions stands.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actele şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 44/F - CONT din 12 martie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş (în prezent, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş) şi pe cale de consecinţă a desfiinţat Decizia nr. 285405/14.11.2012, emisă de pârâtă şi pe fond a admis plângerea prealabilă şi a anulat Decizia nr. 256546/17.10.2012.

Totodată, Curtea de apel a menţionat în dispozitivul sentinţei dreptul de a ataca hotărârea "cu recurs în 15 zile de la comunicare".

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - reprezentantă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.

S-a solicitat şi repunerea în termenul de declarare a recursului, motivat de faptul că la dosarul cauzei nu se regăseşte procesul-verbal de comunicare către autoritate a sentinţei de fond, cu ştampila şi semnătura persoanei desemnate cu primirea corespondenţei.

Se susţine de către recurentă că a făcut demersuri pentru a i se înainta dovada predării comunicării sentinţei de fond, la Oficiul Poştal nr. 1 Piteşti; acesta răspunzându-i că, de fapt, recomandata cu nr. 14358 a fost predată instituţiei sub un alt număr, respectiv nr. 14598. Acelaşi Oficiu Poştal nr. 1 Piteşti a răspuns şi adresei formulată de instanţa de fond - Curtea de Apel Piteşti, în sensul că "citaţia cu nr. 14538 a fost predată la destinaţie de către factorul poştal în data de 21.03.2014", fără ca acest răspuns să fie însoţit şi de procesul-verbal de comunicare semnat şi ştampilat de autoritate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 91 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamată mai susţine că, din aceste neconcordanţe apărute între răspunsul dat de acelaşi Oficiu Poştal atât Curţii de Apel (căreia îi comunică faptul că a avut loc predarea la destinatar a recomandatei nr. 14538) cât şi autorităţii publice (căreia îi comunică faptul că a fost predată la destinatar recomandata nr. 14598, nicidecum recomandata nr. 14538), se creează o îndoială puternică în ceea ce priveşte legalitatea comunicării; aceste două răspunsuri date de aceeaşi unitate poştală fiind contradictorii.

Apreciază recurenta-reclamantă că, din aceste neconcordanţe existente între cele două răspunsuri reiese clar că nu i-a fost niciodată comunicată sentinţa recurată şi atâta timp cât hotărârea nu a fost în mod legal comunicată, faptul că a luat la cunoştinţă despre existenţa acestei sentinţe pe alte căi nu este de natură să înlocuiască actul procedural al comunicării.

Faţă de aceste considerente, solicită instanţei a aprecia că instituţia se află în termenul legal de formulare a recursului, în absenţa unei comunicări valabile a sentinţei de fond. A intrat în posesia sentinţei recurate la data de 30.09.2015, dată când a solicitat instanţei de fond comunicarea unei copii ale filelor din dosar conţinând această sentinţă.

În cazul în care se va aprecia totuşi că procedura de comunicare a sentinţei recurate a fost legală, solicită repunerea în termenul de declarare a recursului, având în vedere că a intrat în posesia sentinţei recurate la data de 30.09.2015.

Pe fondul recursului, se apreciază că instanţa de fond a motivat lapidar hotărârea dată reţinând în mod total eronat că " răspunderea solidară a petentului nu conţine argumente pertinente" aceasta neluând în considerare niciunul dintre argumentele prezentate de către autoritate şi necombătând în nici un fel susţinerile acesteia, prin arătarea motivelor pentru care acestea nu s-ar încadra în prevederile art. 27 - 28 din O.G. nr. 92/2003.

Faţă de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, menţinerea cauzei spre rejudecare şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei formulate de reclamant, ca nefondată şi menţinerea, ca temeinice şi legale a actelor administrativ-fiscale contestate.

Împotriva cererii de repunere în termenul de recurs şi a motivelor de recurs intimaţii nu au formulat întâmpinări, deşi au fost legal citaţi cu copia recursului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru considerentele expuse în continuare:

De fapt, astfel cum se poate observa din partea introductivă a cererii de recurs, recurenta precizează că recursul este formulat în termenul legal, având în vedere că Sentinţa civilă nr. 44/F - Cont pronunţată la data de 12 martie 2014 de Curtea de Apel Piteşti nu a fost comunicată niciodată autorităţii iar partea a luat la cunoştinţă de conţinutul acesteia în data de 30.09.2015, când a solicitat instanţei de fond comunicarea hotărârii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Astfel cum se poate observa din ultima pagină a hotărârii recurate, data pronunţării hotărârii a fost 12.03.2014 iar data redactării hotărârii 14.03.2014; această din urmă dată coincizând şi cu data întocmirii de către instanţă a dovezilor de primire şi a procesului-verbal de predare către părţi, ce se introduce automat de către sistemul informatic ECRIS, astfel cum rezultă din dovezile ataşate la dosar fond.

Tot din ultima pagină a hotărârii recurate rezultă că, în dosar s-au emis/lucrat 3 comunicări ale sentinţei recurate, celor trei părţi din dosar, în data de 18.03.2014 (conform menţiunii olografe efectuată de grefierul însărcinat cu comunicarea către părţi a hotărârii).

Din adresa emisă de instanţa de fond - Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - către Oficiul Poştal nr. 1 Piteşti, în care se solicită relaţii cu privire la dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a Sentinţei nr. 44/F - Cont din 12 martie 2014 către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - pentru Administraţia Finanţelor Publice Argeş, rezultă că această comunicare, înaintată de instanţă la data de 19.03.2014, a primit numărul de recomandată 14538.

Ca răspuns la solicitarea instanţei de fond, Oficiul Judeţean de Poştă Argeş a comunicat o Notă, ataşată la dosarul de fond, în care a arătat că recomandata nr. 14538 prezentată la data de 20.03.2014 a fost predată de factorul poştal destinatarului - Administraţia Finanţelor Publice Argeş - la adresa din b-dul Republicii nr. 118 Piteşti, la data de 21.03.2014.

De altfel, această dată coincide cu data comunicării hotărârii şi către celelalte două părţi din proces - reclamantul A. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, conform dovezilor ataşate la dosar fond.

Faţă de aceste relaţii, având în vedere circuitul cronologic al comunicării hotărârii către părţi - la data de 14.03.2014 s-a redactat hotărârea şi s-au întocmit dovezile de comunicare şi procesele-verbale de predare către părţi; la data de 20.03.2014 această dovadă de comunicare a hotărârii către Administraţia Finanţelor Publice Argeş - la adresa din b-dul Republicii nr. 118 Piteşti, judeţ Argeş - a fost înregistrată la Oficiul poştal Piteşti 1 - sub nr. de recomandată 14538 - iar la data de 21.03.2014 - s-a comunicat părţilor hotărârea recurată în prezentul dosar - rezultă că data de 21.03.2014 reprezintă implicit data comunicării hotărârii către recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Finanţelor Publice Argeş, la adresa din b-dul Republicii nr. 118 judeţ Argeş.

De altfel, această dată - 21.03.2014 - apreciată de instanţă ca dată de predare a sentinţei recurate către recurenta-pârâtă, apare şi în Răspunsul dat de Oficiul poştal la adresa emisă de autoritatea publică recurentă.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În sensul dispoziţiei legale menţionate, împrejurarea mai presus de voinţa părţii care justifică repunerea în termen trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forţei majore, care nu putea fi prevăzută şi nici depăşită de parte.

În cauză, motivul invocat în justificarea împiedicării de a declara recurs în termenul procedural nu se circumscrie împrejurărilor vizate de prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Eventuala necomunicare a sentinţei nu poate constitui o împrejurare mai presus de voinţa părţii, în sensul normei precitate, cu atât mai mult cu cât, nu acoperă lipsa de diligenţă a unei părţi cu reprezentare juridică calificată în administrarea propriei cauze.

De altfel, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, aplicabil în prezenta cauză, conform cărora " Părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările".

Raportat la aceste dispoziţii instanţa de control judiciar constată că, deşi recurenta din prezenta cauză a fost reprezentată la judecata pe fond a litigiului de consilier juridic, luând cunoştinţă astfel " direct" de proces, inclusiv de termenul stabilit pentru pronunţarea hotărârii, primele diligenţe făcute de autoritate, prin reprezentantul său, pentru comunicarea unor copii din dosar, au avut loc după aproape 1 an şi jumătate de la pronunţarea hotărârii, respectiv în data de 29 septembrie 2015, în condiţiile în care hotărârea s-a pronunţat în data de 12 martie 2014, dată de care reprezentantul legal al autorităţii publice a avut cunoştinţă, fiind prezent în şedinţa publică din 05 martie 2014, când instanţa a dispus amânarea pronunţării.

Deloc de neglijat, pentru stabilirea situaţiei de fapt existentă este şi aspectul referitor la judecarea recursului promovat de cealaltă autoritate publică pârâtă - parte în proces - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - împotriva aceleiaşi hotărâri, recurs ce a făcut obiectul dosarului având acelaşi număr ca dosarul de fond - nr. x/109/2013 - ataşat la prezentul dosar, când recurenta din dosarul de faţă - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - prin Administraţia Finanţelor Publice Argeş - a avut calitatea de intimată - pârâtă; fiind citată în mod legal la aceeaşi adresă la care i-a fost comunicată şi hotărârea de fond, respectiv adresa din b-dul Republicii nr. 118, Piteşti, judeţ Argeş, împreună cu o copie a motivelor de recurs formulate împotriva aceleiaşi hotărâri ce face obiectul prezentei judecăţi.

Astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare ataşată la dosarul de recurs nr. x/109/2013, citaţia, împreună cu o copie a motivelor de recurs formulate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva aceleaşi hotărâri judecătoreşti, a fost primită, la data de 22.12.2014, de funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, care a semnat aplicând şi ştampila autorităţii. Nici de la această dată recurenta din prezenta cauză nu a întreprins niciun demers pentru a intra în posesia hotărârii.

Astfel cum se poate observa din dosarul de fond, abia în data de 29 septembrie 2015 reprezentantul recurentei, doamna consilier juridic B., aceeaşi care a reprezentat autoritatea şi la termenul la care s-a amânat pronunţarea hotărârii, a întreprins primele diligenţe pentru a urmări finalizarea procesului.

Este adevărat că la judecarea recursului declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva aceleiaşi hotărâri recurenta din litigiul de faţă - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - prin Administraţia Finanţelor Publice Argeş a lipsit, însă, faţă de modul de îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta, prin aplicarea ştampilei autorităţii pe dovada de citare, nu se poate deduce decât aceeaşi pasivitate în apărarea propriilor interese.

Chiar şi dacă s-ar admite ipoteza susţinută de recurentă, referitoare la necomunicarea hotărârii de fond, fără îndoială, există o culpă a recurentei, întrucât, de la data pronunţării hotărârii (de care a avut cunoştinţă, fiind prezent reprezentantul său legal) - 12.03.2014 - până la data de 29.09.2015 - când a depus primele diligenţe, solicitând eliberarea unor copii din dosar, a trecut aproape 1 an şi jumătate; timp în care autoritatea a stat în pasivitate; nefăcând nici un demers pentru a intra în posesia hotărârii recurate sau a afla motivul pentru care hotărârea nu i-a fost comunicată, astfel cum susţine în continuare, deşi, conform normelor procedurale în vigoare, avea îndatorirea să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului.

Susţinerile recurentei, din cuprinsul cererii de repunere în termenul de recurs, în sensul că, neconcordanţa apărută între răspunsul dat de Oficiul Poştal instanţei de fond - Curtea de Apel Piteşti şi răspunsul dat recurentei, referitor la numărul de recomandată sub care a fost înregistrată dovada de comunicare către parte a hotărârii de fond (când aceeaşi dovada de comunicare a hotărârii a fost înregistrată sub două numere de recomandate - diferite, respectiv nr. 14538 şi nr. 14598), ar crea o îndoială puternică în ceea ce priveşte legalitatea comunicării hotărârii, nu pot fi primite, deoarece, în cauză nu are importanţă numărul de recomandată sub care a fost înregistrată dovada de comunicare a hotărârii către recurenta - pârâtă, ci numele destinatarului, adresa şi data când aceasta a fost predată de factorul poştal destinatarului.

Or, din ambele Adrese emise de Oficiul Poştal Piteşti 1, ca răspuns la solicitarea instanţei de fond şi apoi ca răspuns la solicitarea recurentei-pârâte, reiese fără putinţă de tăgadă că dovada de comunicare a hotărârii de fond, de către expeditorul Curtea de Apel Piteşti, a fost predată de factorul poştal destinatarului - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, la sediul din b-dul Republicii nr. 118, Piteşti, la data de 21.03.2014.

De altfel, astfel cum se poate observa din dosarul de fond, această dată - 21.03.2014 - este şi data la care aceeaşi hotărâre a fost comunicată şi celorlalte două părţi din dosar, astfel cum s-a constatat şi anterior.

Curtea, analizând cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta - pârâtă, prin prisma celor mai sus constatate, o apreciază ca nefondată urmând a fi respinsă, în raport de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, verificând data la care a fost formulat recursul - 16.10.2015 - raportat la data comunicării către recurentă a sentinţei de fond - 21.03.2014 - Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu mult peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că sentinţa atacată a fost comunicată pentru prima dată recurentei la data de 21.03.2014, şi nu la data de 30.09.2015, cum susţine recurenta, iar recursul a fost înregistrat la data de 16.10.2015, depăşindu-se, aşadar, cu mult termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".

Astfel, instituţia repunerii în termen funcţionează în cazuri şi pentru motive strict determinate de lege. Dispoziţiile C. proc. civ. în materia specială a recursului, se întregesc cu dispoziţiile generale ale art. 101 - 104 referitor la termenele procedurale. Aşa fiind, partea care a pierdut termenul de recurs dintr-un caz de forţă majoră are dreptul să ceară repunerea în termen, introducând cererea de recurs în termen de 15 zile, calculat de la data încetării împiedicării (art. 103). Prin urmare, repunerea în termen se face numai pentru caz de forţă majoră, situaţie care are caracter întreruptiv asupra termenului de recurs.

Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia, atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

Constatând că în cauză recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de lege şi că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, nefiind îndeplinite condiţiile forţei majore, cererea de repunere în termen va fi respinsă, aceasta neavând suport probator în actele şi lucrările dosarului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului şi pe cale de consecinţă va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge recursul declarat de recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Finanţelor Publice Argeş în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi cu intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 44 F-CONT din 12 martie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 martie 2016.

Procesat de GGC - GV