Ministry's suspension appeal time-barred; nullified, earlier suspension ruling stands.

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 ianuarie 2015, sub nr. x/2/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 5 decembrie 2014 emis de pârât, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acestui act.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 778 din 19 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, iar în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 5 decembrie 2014 emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 778 din 19 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurentul susţine, în esenţă, că printr-o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 21 iulie 2015, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă, s-a dispus rectificarea citativului cauzei, în sensul conceptării în calitate de recurent-pârât a Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, având în vedere modificările succesive intervenite prin O.U.G. nr. 55/2015 (art. 5), O.U.G. nr. 1/2017 (art. 4) şi H.G. nr. 36/2017 [art. 1 alin. (4) şi art. 19], care au condus la transmiterea calităţii procesuale de la Ministerul pentru Societatea Informaţională la Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională şi, ulterior, la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

Părţile nu au depus la dosar un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate", iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol:

"Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

Prin raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul a fost tardiv formulat, fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

În urma comunicării către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform dovezilor de comunicare existente la dosar recurs, nu au fost formulate puncte de vedere asupra acestui raport.

Înalta Curte reţine că în speţă, sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 23 aprilie 2015, conform dovezii de comunicare de la dosar fond, iar cererea de recurs a fost transmisă prin fax Curţii de Apel Bucureşti la data de 30 aprilie 2015, conform menţiunii înscrisă pe motivele de recurs de la dosar, ultima zi în care recursul putea fi declarat în termen fiind 29 aprilie 2015.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de faţă a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile de la comunicare prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 29 aprilie 2015.

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., iar recurentul-pârât nu a contestat depunerea tardivă a cererii de recurs, printr-un punct de vedere asupra raportului întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva Sentinţei civile nr. 778 din 19 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT