Appeal in film competition dispute declared inadmissible due to finality of administrative-judicial decision under special legislation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 iunie 2014, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei, anularea Hotărârii nr. 2261 din 27 mai 2014 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi, pe cale de consecinţă, anularea concursului de proiecte cinematografice, sesiunea I/2013 şi obligarea pârâtului la reluarea sesiunii, anularea Hotărârilor nr. 41 din 08 aprilie 2014 şi nr. 168, nr. 169 din 27 mai 2014 ale Consiliului de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

2.1 Prin încheierea din 11 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de către reclamantă, reţinând că la dosar fond se află împuternicirea avocaţială semnată şi ştampilată de către pârât.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere instanţa de fond a respins, ca neutilă soluţionării cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului, apreciind că aspectele ce fac obiectul întrebărilor pot fi stabilite prin înscrisurile existente la dosar, dispoziţiile legale incidente şi susţinerile pârâtului din întâmpinare.

2.2 Prin Sentinţa civilă nr. 3523 din 18 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 11 decembrie 2014 şi a Sentinţei civile nr. 3523 din 18 decembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinţei civile recurate, cu consecinţa admiterii contestaţiei ca temeinică şi legală, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţei de fond.

Totodată, solicită obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă critică soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a intimatului-pârât Centrul Naţional al Cinematografiei, susţinând că motivarea instanţei nu este clară şi a fost dată în lipsa oricăror dovezi din partea intimatului-pârât care să confirme legalitatea mandatului acordat reprezentantului său. Totodată, se susţine că soluţia a fost dată cu încălcarea normelor de drept aplicabile, respectiv art. 1 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1.064/2005, art. 1 din O.U.G. nr. 26/2012 şi art. 20 din Legea nr. 500/2002.

De asemenea, este criticat faptul că instanţa nu a dispus ca intimatul-pârât să facă dovada legalităţii reprezentării sale, respectiv să prezinte aprobarea acordată de către un ordonator principal de credite (în acest caz, Ministrul Culturii sau o persoană împuternicită de către acesta) pentru angajarea apărătorului extern de către Centrul Naţional al Cinematografiei.

Arată recurenta-reclamantă că, din motivarea hotărârii, reiese că instanţa de fond a analizat fiecare aspect de nelegalitate invocat, în mod singular, ca şi cum fiecare dintre acestea ar fi trebuit să fie de natură a atrage anularea sesiunii 1/2013 de concurs şi, totodată, fără a indica temeiurile legale pe care se sprijină soluţia dată.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă susţine că motivele de nelegalitate detaliate în cadrul contestaţiei trebuie să fie analizate ca un întreg, întrucât cumulul acestor aspecte reflectă desfăşurarea procedurii de concurs în condiţii de nelegalitate, motiv pentru care apreciază reclamanta că rezultatele concursului sunt la rândul lor viciate, impunându-se fie anularea şi reluarea concursului, fie recalcularea punctajelor acordate participanţilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de fond cu privire la următoarele aspecte ale litigiului dedus judecăţii: existenţa unei vătămări; existenţa unui prejudiciu; nepublicarea declaraţiilor producătorilor şi regizorilor; favorizarea unor proiecte prin interpretarea diferită a cerinţelor din declaraţiile producătorilor şi regizorilor; favorizarea unor proiecte prin modificarea ghidului de completare a dosarului de proiect; menţinerea pe site în mod concomitent a două ghiduri diferite pe perioada derulării sesiunii 1/2013 de concurs; necomunicarea componenţei comisiei de lectori, existenţa unor suspiciuni legate de imparţialitatea unor membri al comisiilor de selecţie şi nerespectarea interdicţiei de a participa la concurs.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât Centrul Naţional al Cinematografiei

Intimatul-pârât Centrul Naţional al Cinematografiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei şi a încheierii recurate, precum şi respingerea cererii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, intimatul-pârât susţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale raportat la starea de fapt dedusă judecăţii prin prezentat cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamanta A. SRL ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, invocată de către intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este fondată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă cererea reclamantei A. SRL privind anularea Hotărârii nr. 2261 din 27 mai 2014 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva rezultatelor concursului de proiecte cinematografice din sesiunea I de concurs 2013, hotărâre ce a fost dată în soluţionarea contestaţiei administrative formulate de A. SRL.

Împotriva Hotărârii nr. 2261 din 27 mai 2014 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor recurenta-reclamantă a formulat contestaţie, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 iunie 2014, solicitând anularea Hotărârii nr. 2261 din 27 mai 2014 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi, pe cale de consecinţă, anularea concursului de proiecte cinematografice, sesiunea I/2013 şi obligarea pârâtului la reluarea sesiunii, anularea Hotărârilor nr. 41 din 08 aprilie 2014 şi nr. 168, nr. 169 din 27 mai 2014 ale Consiliului de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei.

Potrivit art. 50 din O.G. nr. 39/2005 din 14 iulie 2005 privind cinematografia:

"(1) Nerespectarea procedurilor prevăzute de prezenta ordonanţă privind acordarea creditului direct pentru producţie şi dezvoltare de proiect poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la anunţarea rezultatelor sesiunii de concurs, la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.

(2) Prin ordin al ministrului culturii şi identităţii naţionale se numeşte o comisie de soluţionare a contestaţiilor formată din 5 membri.

(3) Comisia de soluţionare a contestaţiilor se pronunţă în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiilor.

(4) Hotărârile comisiei de contestaţie pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti, în 30 de zile de la comunicare.

(5) Decizia Curţii de Apel Bucureşti emisă în soluţionarea acestor contestaţii este definitivă şi irevocabilă."

Se constată că recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, în accepţiunea art. 634 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., republicat.

În consecinţă, întrucât potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., republicat "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege", şi având în vedere că hotărârea atacată este definitivă şi nu este supusă niciunei căi de atac, exercitarea unei căi de atac, indiferent de denumirea acesteia, cu nerespectarea dispoziţiilor legale de ordine publică, este inadmisibilă.

Înalta Curte constată că adoptarea acestei soluţii nu este de natură să contravină pronunţării unei soluţii de admisibilitate în principiu a recursului, astfel cum s-a dispus prin încheierea din data de 31 mai 2017, deoarece în procedura de filtru au fost analizate alte aspecte, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."

Astfel, în faza admisibilităţii în principiu, instanţa de recurs a verificat pe de o parte, cerinţele de formă ale cererii de recurs prevăzute sub sancţiunea nulităţii la art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e), precum şi la alin. (2) al aceluiaşi articol C. proc. civ., iar pe de altă parte, dacă motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Ca atare, soluţia de admisibilitate în principiu a recursului nu împiedică analizarea inadmisibilităţii căii de atac din perspectiva suprimării ei printr-o normă de procedură prevăzută într-o lege specială.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii din 11 decembrie 2014 şi a Sentinţei civile nr. 3523 din 18 decembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii din 11 decembrie 2014 şi a Sentinţei civile nr. 3523 din 18 decembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT