Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal has jurisdiction over indexed allowance claims by trade union under Law No. 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict by assigning territorial jurisdiction to the Bucharest Tribunal, 2nd Administrative and Fiscal Litigation Section, where the action will proceed; this ruling prevails over the Constanța Tribunal's declination and is definitive. The underlying suit, brought by a trade union on behalf of its members against the Ministry of Internal Affairs and a county police inspectorate, sought payment of indexed differences in food and equipment allowances for public servants for specific periods. The decisive legal basis was Article 10(3) of Law No. 554/2004, which in administrative litigation grants the claimant an alternative choice between the court of its own seat (here, Bucharest) and that of the defendant's seat, with the union acting as an interested social body under Article 2(1)(a) of the same law; the prior RIL Decision No. 1/2013 was inapplicable because it concerned the special rules of labor jurisdiction under Article 269(2) of the Labor Code, not public-service administrative disputes.
Legislator headnote
AI generatedart. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, art. 135 C. proc. civ, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal has jurisdiction over indexed allowance claims by trade union under Law No. 554/2004: The underlying suit, brought by a trade union on behalf of its members against the Ministry of Internal Affairs and a county police inspectorate, sought payment of indexed differences in food and equipment allowances for public servants for specific periods. The decisive legal basis was Article 10(3) of Law No. 554/2004, which in administrative litigation grants the claimant an alternative choice between the court of its own seat (here, Bucharest) and that of the defendant's seat, with the union acting as an interested social body under Article 2(1)(a) of the same law; the prior RIL Decision No. 1/2013 was inapplicable because it concerned the special rules of labor jurisdiction under Article 269(2) of the Labor Code, not public-service administrative disputes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to settle the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Cited in the dispositive as the basis for the court's power to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea dedusă judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/3/2016, reclamantul A., pentru şi în numele membrilor de sindicat, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Externe şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa:
(i) obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa la plata diferenţei dintre valoarea financiară a normei de hrană efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia actualizată, raportată la valoarea calorică, pe perioada 01 februarie 2013 - 30 iunie 2015, actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la plata efectivă;
(ii) la plata diferenţei dintre valoarea financiară a normei de echipament efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia, actualizată anual, pe ultimii 3 ani, de la data introducerii cererii de chemare în judecată actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii;
(iii) obligarea pârâtului MAI să aloce fondurile băneşti necesare pentru achitarea drepturilor băneşti solicitate;
(iv) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin încheierea din data de 3 octombrie 2016, Tribunalul Bucureşti a dispus măsura disjungerii cererii pentru fiecare reclamant şi formarea unor dosare diferite.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 163 din 13 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, disjuns din Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Tribunalului Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanţa de la sediul pârâtului, în speţă Tribunalul Constanţa. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat, care au domiciliul în judeţul Constanţa.
S-a apreciat că nu se pot invoca în adoptarea unei soluţii contrare, argumentele cuprinse în Decizia nr. 1 din 21 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, situaţia premisă fiind diferită, nefiind un caz de competenţă teritorială exclusivă, ci alternativă, iar în cauză sindicatul acţionează în baza unei împuterniciri exprese din partea membrilor de sindicat, în numele acestora, cu domiciliul în judeţul Constanţa.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 958/CA din data de 26 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu; s-a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii; s-a constatat conflict negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea din oficiu a cauzei.
S-a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Prahova a reţinut, în esenţă, că în cauză calitate procesuală activă are, în temeiul art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, A., cu sediul social în Bucureşti, astfel că pentru determinarea competenţei teritoriale urmează să se ţină seama de sediul sindicatului, aflat în Bucureşti, şi nu de domiciliul membrilor săi în numele cărora a formulat acţiunea.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa la acordarea unor drepturi băneşti.
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât obiectul litigiului priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, sunt incidente normele speciale de competenţă reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de A., în interesul membrilor săi de sindicat, care au fost menţionaţi în tabelul anexat cererii, cu respectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Se reţine că, în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală activă recunoscută în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organisme sociale interesate" care acţionează în vederea protejării drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în speţă reclamantul A. a optat pentru instanţa de la sediul său, anume Tribunalul Bucureşti.
În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B. prin A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2017.
Procesat de GGC - CT