Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2791/2017 AI generated

Temporary residence refusal falls to tribunal as general administrative jurisdiction, quashing appellate declination

Case Number Decizia nr. 2791/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdiction conflict in favor of the Bucharest Tribunal, Second Administrative and Fiscal Litigation Section, ruling that it has material jurisdiction to hear the case challenging a refusal to grant temporary residence for family reunification, thereby overturning the Court of Appeal's declination and affirming the Tribunal's competence. The dispute arose when the claimant sought annulment of decisions refusing temporary residence under the emergency ordinance on aliens' regime; the Tribunal and Court of Appeal both declined jurisdiction, the former relying on the special rule for contesting return decisions and the latter treating the issuer as a local authority. The High Court held that because the contested act was not a return decision but a refusal of residence rights, the special competence rule did not apply, so under the general administrative litigation rule (Article 10(1) of Law No. 554/2004), the case belongs to the tribunal, as the act was issued by a local public authority (the Bucharest Immigration Directorate).

Legislator headnote

AI generated

art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 135 C. proc. civ, art. 62 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2014, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Temporary residence refusal falls to tribunal as general administrative jurisdiction, quashing appellate declination: Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Keywords

AI generated
right of residence declining of jurisdiction application to an administrative authority immigration and alien law family reunification conflict rule

Cited Legislation

AI generated
art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002
De asemenea, potrivit art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, decizia de refuz al prelungirii dreptului de şedere, precum şi motivele care au stat la baza acesteia se comunică solicitantului prin decizia de returnare, iar conform art.
art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002
În raport cu obiectul dedus judecăţii, se reţine că reclamanta nu contestă o decizie de returnare, care ar atrage aplicarea normelor atributive de competenţă prevăzute la art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, a căror incidenţă a reţinut-o tribunalul.
art. 135 C. proc. civ
Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.
art. 62 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002
(1) raportat la art. 62 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor.
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2014
Astfel, în cauză devin incidente normele de drept comun prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2014.
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Astfel, în cauză devin incidente normele de drept comun prevăzute de art. 10 alin.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General pentru Imigrări, anularea Deciziei nr. 3002102/DIMB/S3/M1 din 08 iulie 2016 prin care s-a dispus refuzul acordării dreptului de şedere temporară în România şi a Deciziei nr. 2675052/DM/SRS din 02 septembrie 2016 emisă de MAI - IGI - Direcţia Migraţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 1252 din 28 februarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a contestat prin prezenta acţiune o decizie emisă în baza O.U.G. nr. 194/2002 de către Inspectoratul General pentru Imigrări, instituţie inclusă în categoria autorităţilor şi instituţiilor centrale.

De asemenea, potrivit art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, decizia de refuz al prelungirii dreptului de şedere, precum şi motivele care au stat la baza acesteia se comunică solicitantului prin decizia de returnare, iar conform art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1896 din 23 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că reclamanta a contestat prin prezenta acţiune o decizie emisă în baza O.U.G. nr. 194/2002 de către Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti - Serviciul Cetăţeni Comunitari, instituţie inclusă în categoria autorităţilor şi instituţiilor publice locale, deci cererile împotriva acesteia se soluţionează în primă instanţă de tribunal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul acţiunii îl constituie Decizia nr. 3002102/DIMB/S3/M1 din 08 iulie 2016 emisă de Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, prin care s-a dispus refuzul acordării dreptului de şedere temporară în scopul reîntregirii familiei, în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (1) raportat la art. 62 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor.

În raport cu obiectul dedus judecăţii, se reţine că reclamanta nu contestă o decizie de returnare, care ar atrage aplicarea normelor atributive de competenţă prevăzute la art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, a căror incidenţă a reţinut-o tribunalul.

În cauză, se contestă refuzul de acordare a dreptului de şedere temporară, referitor la care O.U.G. nr. 194/2002, norma specială în procedurile din materia regimului juridic al străinilor, nu conţine norme atributive de competenţă.

Astfel, în cauză devin incidente normele de drept comun prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Se constată că actul administrativ contestat în cauză este emis de o autoritate publică locală, respectiv Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, prin urmare, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ competentă din punct de vedere material este tribunalul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General pentru Imigrări, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT