Judicial Inspectorate resolution: Competence to review dismissal of judge misconduct complaints
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of material incompetence raised by the Judicial Inspectorate and declined jurisdiction, ordering the referral of the case to the Bucharest Court of Appeal, Section of Administrative and Fiscal Disputes, with the resulting ruling being final. The dispute involved a challenge to a resolution issued by the Judicial Inspectorate for Judges, which dismissed a complaint regarding a specific judge under the Law No. 317/2004 governing the Superior Council of Magistracy. The High Court determined that it lacked direct competence to adjudicate the merits of this administrative act because the Supreme Court can only hear cases expressly provided for by law, and in the absence of a specific provision for appeals against "classification" resolutions, the court applied the principle of *ubi eadem ratio, ibi idem jus* by analogy to the rule governing appeals against "rejection" resolutions. Relying on Article 47(5) of Law No. 317/2004, which vests exclusive jurisdiction in the Bucharest Court of Appeal for such challenges, and Articles 97 and 132 of the Civil Procedure Code, the court concluded that the appellate court is the competent instance to resolve the matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, art. 132 alin. (3) C. proc. civ; Judicial Inspectorate resolution: Competence to review dismissal of judge misconduct complaints: Competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, potrivit dispoziţiilor art. 97 noul C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, contestaţie împotriva rezoluţiei nr. x/IJ/882/DIJ/2017 din 20 martie 2017 a Direcţiei de Inspecţie Judiciară pentru Judecători, solicitând admiterea contestaţiei şi pe fond a sesizării sale.
2. Apărările intimatului
Prin întâmpinare, intimata Inspecţia Judiciară a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei cereri, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
A mai invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, raportat la faptul că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege.
3. Soluţia Înaltei Curţi
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte judecarea pe fond a prezentei contestaţii, excepţie invocată de intimata Inspecţia Judiciară, Înalta Curte reţine următoarele:
Competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, potrivit dispoziţiilor art. 97 noul C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.
În cauza de faţă, contestatorul A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ rezoluţia nr. x/IJ/882/DIJ/2017 din 20 martie 2017, prin care Inspecţia Judiciară a dispus, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, clasarea sesizării formulate de contestator, privind pe d-na judecător B. din cadrul Curţii de Apel Craiova.
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, "inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată [...] clasarea sesizării, [...] rezoluţia de clasare este definitivă", iar, potrivit art. 47 alin. (5) din acelaşi act normativ, "rezoluţia de respingere a sesizării [...] poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
Sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul lit. b) a art. 47 alin. (1) din acelaşi act normativ, a fost declarată neconstituţională, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 397/2014, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014.
Legea nr. 317/2004 nu conţine, însă, dispoziţii exprese referitoare la calea de atac ce poate fi exercitată în situaţia contestării rezoluţiei de clasare a sesizării adresate Inspecţiei Judiciare.
În lipsa unei reglementări exprese şi având în vedere caracterul de act administrativ al rezoluţiei, act emis de o autoritate publică centrală (Inspecţia Judiciară), Înalta Curte constată că, prin analogie cu dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform principiului ubi eadem ratio, ibi idem jus, indiferent de soluţia dispusă prin rezoluţie (clasarea, respectiv respingerea sesizării), Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze contestaţia introdusă de persoana care a formulat sesizarea.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din acelaşi cod şi coroborat cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de intimata Inspecţia Judiciară.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2017.
Procesat de GGC - CT