Suspension of budgetary debt execution rejected after vacated annulment ruling triggers revision.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii în cauza de faţă

Prin Decizia nr. 1315 din 30 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admis recursul declarat de SC A. SRL împotriva Încheierii din 22 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat încheierea recurată, a admis cererea şi a suspendat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 octombrie 2014.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 octombrie 2014, privind proiectul "Construire fermă piscicolă" al cărui beneficiar este, pentru un debit de 585.384,29 RON, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi primit, hotărârea atacată conţinând considerente care corespund cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost apreciat ca întemeiat.

Din dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Cu alte cuvinte, conform art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar a reţinut că prin Sentinţa nr. 227 din 22 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 octombrie 2014 privind debitul de 585.384,29 RON, precum şi Decizia nr. 327629 din 18 decembrie 2014 a Comisiei de soluţionare a contestaţiei din cadrul pârâtului.

A apreciat că pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia "cazului bine justificat", prin urmare este de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale părţilor.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Totodată, prin punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanţă bugetară va avea drept consecinţă diminuarea patrimoniului societăţii recurente, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, astfel că şi această condiţie este îndeplinită.

2. Calea extraordinară de atac exercitată

Împotriva Deciziei civile nr. 1315 din 30 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru Direcţia Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru PNDR, solicitând desfiinţarea acesteia, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a argumentat, în esenţă, că, prin Decizia nr. 763 din 01 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 227 din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi a dispus casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Atâta timp cât instanţa de recurs, care a pronunţat Decizia nr. 1315 din 30 martie 2017, şi-a întemeiat soluţia de admitere a recursului pe dispoziţiile Sentinţei nr. 227 din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţă care a fost casată prin Decizia nr. 763 din 01 martie 2017, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

3. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte o va admite, pentru considerentele ce urmează.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Din economia reglementărilor în materie rezultă că admisibilitatea revizuirii se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să evoce fondul cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, în speţă, în cele de sub pct. 6, invocate ca temei legal al cererii de revizuire.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Justificarea acestui caz de revizuire constă în faptul că au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanţa în pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, cererea de revizuire urmând a fi admisă numai în măsura în care hotărârea care a fost casată, anulată sau modificată a fost determinantă pentru soluţia din hotărârea a cărei revizuire se cere.

În condiţiile în care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire şi-a întemeiat raţionamentul, în ceea ce priveşte constatarea existenţei cazului bine justificat, de natură a determina suspendarea executării actului administrativ, exclusiv pe soluţia Sentinţei nr. 227 din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar această sentinţă a fost ulterior casată, se constată îndeplinită ipoteza avută în vedere de dispoziţiile legale invocate de revizuent.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezenta cerere de revizuire.

Va schimba în tot hotărârea atacată, în sensul că va respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Încheierii nr. 22 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru PNDR împotriva Deciziei nr. 1315 din 30 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Încheierii nr. 22 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT