Eligibility of new agrotourism investment requiring pre-existing CAEN code rather than mere declaration of future rural establishment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cauzei

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. x/2013 reclamantul A. PFA a chemat în judecată pârâtele Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba solicitând anularea Deciziei de neeligibilitate comunicată prin Notificarea nr. 5129 din 18 martie 2013 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate la Notificarea nr. 955129 din 18 martie 2013, comunicată prin Notificarea nr. 27766 din 03 septembrie 2013 şi să se constate că reclamantul a îndeplinit în totalitate condiţiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului pentru măsura 313 pentru care a fost întocmit proiectul de finanţare, că motivul pentru care proiectul a fost declarat neeligibil este netemeinic şi nelegal, pârâta interpretând în mod greşit dispoziţiile de la pct. 10.1 din Ghidul solicitantului, că proiectul de finanţare, în forma depusă, este eligibil.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 29 din 5 februarie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. PFA împotriva pârâtelor Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Oficiu Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. PFA, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a precizat recurenta prin notele scrise aflate la dosarul de recurs.

În esenţă, recurenta-reclamantă a criticat modul de interpretare dat de prima instanţă pct. 10.1, respectiv 1.6 din Metodologia de aplicat pentru verificarea criteriilor de eligibilitate din Manual de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii - PNDR.

În acest sens, recurenta a apreciat că instanţa de judecată este în contradicţie luând în considerare că prin aceeaşi motivare reţine la pag. 4 faptul că "cerinţa existenţei unui punct de lucru în mediul rural este obligatorie în cazul altor investiţii şi doar aceasta poate fi substituită în cazul investiţiilor noi de declaraţia pe proprie răspundere că se va deschide punct de lucru în spaţiul rural", iar, per a contrario, în paragrafele următoare constată instanţa că "la data înregistrării cererii de finanţare, reclamantul avea ca obiect de activitate principal Cod CAEN 0150... a depus declaraţia pe proprie răspundere că îşi va deschide punct de lucru în spaţiul rural, cu codul CAEN al activităţii pentru care se solicită finanţare.

În opinia recurentei, proiectul de investiţie se încadrează în accepţiunea de "investiţie nouă în agroturism", iar la analiza eligibilităţii, se are în vedere cerinţa stabilită la pct. 10.1 privind investiţiile noi, astfel că existenţa declaraţiei pe propria răspundere este suficientă pentru îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că pentru investiţii noi în agroturism nu este obligatorie înregistrarea solicitantului la depunerea cererii de finanţare cu codul 5520, în speţă fiind îndeplinite toate condiţiile imperativ cerute, motiv pentru care proiectul a fost declarat conform trecând cu succes de faza de verificare a conformităţii.

Mai mult decât atât, a arătat recurenta, nu există nicio interdicţie legală sau procedurală de a solicita finanţare în absenţa unui cod CAEN, interdicţia din punct de vedere legal şi fiscal fiind aceea de a presta un serviciu aferent unui cod CAEN neînregistrat în obiectul de activitate al firmei, iar interpretarea avută în vedere de către comisie, în ceea ce priveşte dispoziţiile cuprinse la pct. 10.1. din Ghid, raportat la speţa de faţă, nu poate fi acceptată nici din punct de vedere teoretic, dar nici din punct de vedere practic.

Plecând de la definiţia agroturismului, beneficiarul avea la data depunerii Cererii de finanţare, cod CAEN aferent activităţii agricole, care este parte obligatorie în activitatea pentru care se solicita finanţare.

S-a arătat că situaţia pe care prima instanţă trebuie să o stabilească era dacă este sau nu necesară existenta înregistrării codului CAEN pentru activitatea a cărei finanţare se solicită, la momentul depunerii cererii de finanţare, în condiţiile unei investiţii noi în agroturism.

În fine, recurenta a susţinut că la data depunerii Cererii de finanţare, A. PFA avea cod CAEN aferent unei activităţi agricole, acesta fiind o componentă obligatorie a activităţii de agroturism pentru care se solicita finanţare, astfel că în mod greşit s-a respins ca nefondată acţiunea.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 mai 2016, completul-filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Verificând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că nu se impune casarea prin prisma motivelor de nelegalitate reglementate de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prima instanţă reţinând în mod justificat legalitatea actelor administrative contestate.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurenta-reclamantă reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei-reclamante vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că, în speţă, prin cererea adresată instanţei, reclamanta a solicitat anularea Deciziei de neeligibilitate comunicată prin Notificarea nr. 5129 din 18 martie 2013 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate la Notificarea nr. 955129 din 18 martie 2013, comunicată prin Notificarea nr. 27766 din 03 septembrie 2013 şi să se constate că reclamantul a îndeplinit în totalitate condiţiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului pentru măsura 313 pentru care a fost întocmit proiectul de finanţare.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, ca nefondată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În fapt, pârâta a depus actele de verificare a cererii de finanţare care au stat la baza luării deciziei privind neeligibilitatea. În fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate E3.1 s-a stabilit că investiţia pentru care s-a depus cererea de finanţare este o investiţie nouă, iar la subpct. 1.6 este făcută menţiunea că solicitantul nu este înregistrat cu codul CAEN al activităţii care se finanţează prin proiect. S-au verificat şi criteriile generale de eligibilitate EG.1-18.

Prin Notificarea nr. 5129 din 18 martie 2013 a Agenţiei pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit i s-a comunicat reclamantei decizia de neeligibilitate a proiectului de finanţare pe motiv că nu este înregistrat cu codul CAEN 5520 obligatoriu la depunerea cererii de finanţare aşa cum reiese din Certificatul constatator nr. 510429 din 05 mai 2012.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, reclamanta a depus Contestaţia nr. 1510 din 21 martie 2013 respinsă prin Notificarea nr. 27766 din 03 septembrie 2013, menţinându-se în totalitate motivele şi decizia de neeligibilitate iniţiale.

În contextul situaţiei de fapt, necontestată de altfel, instanţa de fond, în mod corect şi deplin argumentat, în raport cu prevederile incidente din Ghidul solicitantului, aferent Măsurii 313 - 2.2 Condiţii minime obligatorii pentru acordarea sprijinului se prevede că "Toţi beneficiarii acestei măsuri trebuie să fie înregistraţi şi să-şi desfăşoare activitatea propusă prin proiect în spaţiul rural" a reţinut că solicitantul trebuie să aibă codul CAEN conform activităţii pentru care solicita finanţare, iar cerinţa existenţei unui punct de lucru în mediul rural este obligatorie în cazul altor investiţii şi doar aceasta poate fi substituită în cazul investiţiilor noi, de declaraţia pe propria răspundere că se va deschide punct de lucru în spaţiul rural, cu codul CAEN al activităţii pentru care solicită finanţare.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat corect pct. 10.1 din Metodologia de aplicat pentru verificarea criteriilor de eligibilitate din Manual de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii, care instituie mai multe condiţii:

- cod CAEN conform activităţii pentru care solicită finanţare;

- existenţa punctului de lucru în mediul rural;

- certificat constatator că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare, reorganizare judiciară sau faliment;

- declaraţie pe proprie răspundere că îşi va deschide un punct de lucru în spaţiul rural cu codul CAEN al activităţii pentru solicită finanţare, conform legislaţiei în vigoare, înaintea ultimei plăţi a ajutorului.

Din analiza condiţiilor enunţate, rezultă că în speţă, condiţia privind codul CAEN conform activităţii pentru care solicită finanţare e diferită de ultima condiţie, astfel că reclamanta-recurentă avea obligaţia de a depune codul CAEN conform activităţii pentru care solicită finanţare la data cererii de finanţare, iar nu ulterior, astfel cum corect a stabilit prima instanţă.

Criticile recurentei-reclamantă în sensul că era suficient că, la data depunerii Cererii de finanţare, A. PFA avea cod CAEN aferent unei activităţi agricole, acesta fiind o componentă obligatorie a activităţii de agroturism pentru care se solicita finanţare, nu pot fi primite pentru considerentele arătate în continuare.

Susţinerile recurentei nu demonstrează nelegalitatea ori netemeinicia actelor contestate, deoarece intenţia pe care o susţine în recurs autoritatea contractantă trebuia să fie materializată la momentul întocmirii documentelor aferente procedurii de achiziţie publică. Or, această intenţie exprimată ulterior procedurii de achiziţie publică nu este de natură a îndeplini condiţia prevăzută la pct. 10.1 din Ghidul solicitantului, aferent Măsurii 313 - 2.2 Condiţii minime obligatorii pentru acordarea sprijinului, unde sunt expres identificate documentele ce trebuiau anexate cererii de finanţare "Certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului care specifică faptul că solicitantul are codul CAEN conform activităţii pentru care solicita finanţare".

Din starea de fapt a litigiului, corect apreciată şi stabilită de judecătorul fondului, rezultă că recurenta-reclamantă, într-adevăr nu a respectat condiţiile din contractul de finanţare şi angajamentele asumate prin cererea de finanţare, situaţie care presupune intenţia beneficiarului de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a stabilit în mod corect că proiectul este neeligibil în acord cu definiţia dată de art. 2 lit. e) din H.G. nr. 224/2008 este proiectul eligibil cel care îndeplineşte condiţiile minime prevăzute în fişa tehnică a măsurii şi care poate fi selectat conform criteriilor stabilite prin PNDR pentru a primi asistenţă financiară nerambursabilă din PNDR.

În consecinţă, sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. invocat în cererea de recurs, astfel încât, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. PFA împotriva Sentinţei nr. 29 din 5 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CT