Challenge to military medical unfitness decision: admissibility of administrative complaint and statutory deadline computation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Internelor - Direcţia Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, anularea Deciziei medicale nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014, anularea ordinului de trecere în rezervă emis în temeiul Deciziei medicale nr. A/1196/4 din 08 aprilie 2014, repunerea sa în situaţia anterioară emiterii deciziei medicale şi reintegrarea în funcţia deţinută anterior trecerii în rezervă, obligarea pârâtului la comunicarea ordinului de trecere în rezervă emis în baza Deciziei medicale nr. A/1196/4 din 08 aprilie 2014, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2988 pronunţată în data de 6 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de pârât, şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Internelor - Direcţia Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susţinut că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, pronunţându-se asupra tardivităţii contestaţiei formulate împotriva deciziei medico-militare, întrucât doar comisiile medicale militare sau centrale de contestaţii au atribuţii de a se pronunţa cu privire la tardivitatea contestaţiei adresate comisiei medico-militare.

Admiţând excepţia tardivităţii contestaţiei, instanţa de fond a încălcat dreptul de dispoziţie al părţilor, prevăzut de art. 9 alin. (2) teza finală C. proc. civ., prin faptul că a făcut aprecieri asupra a ceea ce trebuia sau nu să invoce pârâta prin excepţie, stabilind, din oficiu, obiectul acesteia.

Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 71 alin. (6) raportat la art. 71 alin. (3) din Legea nr. 260/2010 cu privire la data de la care a început să curgă termenul de 30 de zile în care se putea contesta decizia.

Aceasta se putea contesta în termenul de 30 de zile de la comunicare, care, în speţă, nu a avut loc la data de 08 aprilie 2014, ci, în urma insistenţelor recurentei, la data de 16 iunie 2014, iar la data de 27 iunie 2014 recurenta a formulat contestaţie împotriva acestei decizii.

Intimata nu a contestat şi nici nu a negat că data la care i-a comunicat recurentei, efectiv, Decizia medicală nr. A/1196/4 privind evaluarea capacităţii de muncă, este 16 iunie 2014, iar la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că decizia i-ar fi fost comunicată recurentei la data de 08 aprilie 2014, odată cu emiterea ei.

Dacă decizia medicală i-ar fi fost comunicată în data de 08 aprilie 2014, întrucât recurenta a renunţat la soluţionarea acesteia la data de 06 iunie 2014, intimata era obligată să emită o decizie prin care să constate că a luat act de renunţare şi să comunice această decizie recurentei, însă o asemenea decizie nu există.

Mai mult, decizia contestată nu putea să-i fie comunicată recurentei în data de 08 aprilie 2014, anterior avizării de către Comisia Centrală, avizare care a avut loc în data de 04 iunie 2014, dată de la care decizia dobândeşte valabilitate.

În fine, a mai arătat recurenta, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. civ. privind obligaţia instanţei de a motiva îndepărtarea apărărilor sale cu privire la faptul că decizia medicală i-a fost comunicată efectiv la data de 16 iunie 2014, dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru formularea contestaţiei.

Instanţa de fond avea obligaţia să motiveze în fapt şi în drept îndepărtarea apărărilor recurentei, dar această obligaţie nu a fost îndeplinită, sentinţa fiind nemotivată sub acest aspect.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

A argumentat, în esenţă, că recurenta încearcă să inducă în eroare instanţa cu privire la data la care a luat cunoştinţă despre Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014, dată de la care curge termenul de 30 de zile în care recurenta putea să conteste decizia.

În data de 02 iunie 2014 recurenta s-a prezentat la Direcţia Medicală a M.A.I. şi a renunţat în scris la contestaţia formulată anterior împotriva deciziei, reiterând acordul său faţă de Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014, iar în şedinţa din 04 iunie 2014 C.C.E.M.M. a M.A.I. a avizat favorabil decizia medicală contestată, ţinând seama şi de acordul recurentei.

Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014 este rezultatul evaluării stării de sănătate a recurentei, fiind corectă ca formă şi conţinut, inaptitudinea rezultată şi gradul de invaliditate acordat respectând întocmai prevederile H.G. nr. 56/2012.

Recurenta face confuzie între prevederile legislative aplicabile persoanelor din viaţa civilă şi cele aplicabile cadrelor militare în activitate, poliţiştilor şi funcţionarilor publici din ANP.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 mai 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 martie 2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014 emisă de Comisia de Expertiză Medico-Militară şi Ordinul nr. A/1196/4 din 08 aprilie 2014 de trecere în rezervă a reclamantei.

Cum s-a arătat la pct. I.3 din decizie, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reţinându-se că reclamanta A. a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei atacate în contencios administrativ cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 71 alin. (6) din Legea nr. 263/2010.

Această soluţie este corectă, în raport de probele administrate: înscrisul aflat la dosarul de fond, unde recurenta arată că nu contestă Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014, purtând semnătura acesteia; înscrisul de la dosarul de fond, datat 06 mai 2014, prin care recurenta contestă propunerea Comisiei de Expertiză Medico-Militară - Spitalul Militar de Urgenţă Sibiu şi înscrisul de la dosarul de fond, prin care recurenta arată că renunţă la contestaţia formulată în data de 06 mai 2014 şi este de acord cu Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014; toate aceste înscrisuri sunt de natură a contura o situaţie de fapt contrară susţinerilor recurentei.

În aceste condiţii, motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat.

În continuare, analizând motivele de recurs ce fac referire la dispoziţiile art. 488 pct. 4 şi 5, Înalta Curte constată că nu pot fi primite aceste critici, întrucât nu au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Hotărârea instanţei de fond nu este criticabilă din perspectiva modului în care judecătorul fondului a procedat la soluţionarea cauzei, punând în discuţia părţilor, cu prioritate, excepţia tardivităţii, invocată de intimat prin întâmpinare, şi apreciind că această excepţie se referă, raportat la elementele expuse de intimat în motivare, la formularea contestaţiei administrative.

Procedând astfel, judecătorul fondului a urmat conduita prescrisă de dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., care prevăd că "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc" şi "judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire."

Nu pot fi primite nici criticile privind nemotivarea sentinţei recurate, în condiţiile în care, raportat la obiectul excepţiei, judecătorul fondului a prezentat în mod exhaustiv şi convingător aspectele de fapt şi de drept ce au dus la formarea convingerii sale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul de faţă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2988 din 6 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT