Mootness of process delay objection due to pre-filing drafting of judgment

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04 august 2017, în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 522 C. proc. civ., contestatorul a solicitat redactarea şi comunicarea Deciziei nr. 2724 din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere faptul că a fost depăşit termenul de 30 de zile pentru redactare.

Prin Încheierea din 21 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia la tergiversarea procesului, formulată de A., cu privire la Dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect recursul declarat de reclamantul A. şi de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinţei civile nr. 5589 din 11 octombrie 2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămasă fără obiect.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a invocat excepţia rămânerii fără obiect a contestaţiei, având în vedere că Decizia nr. nr. 2724 din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost redactată la data de 24 iulie 2017 şi a considerat că nu se impune luarea niciunei măsuri pentru înlăturarea situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii, conform art. 522 şi urm. C. proc. civ.

Împotriva Încheierii din data de 21 august 2017, contestatorul A. a formulat plângere, arătând că prin încheierea atacată s-a reţinut că a fost depăşit termenul de cel mult 30 zile, respectiv faptul că decizia a fost redactată la data de 24 iulie 2016. Totodată, arată că la data de 21 august 2017 i s-a comunicat încheierea de şedinţă din data de 21 august 2017, nu şi Decizia nr. 2724 din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Examinând cauza şi Încheierea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 522 C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Deci, art. 522 - art. 526 noul C. proc. civ., sub denumirea "Contestaţie privind tergiversarea procesului", au instituit o cale de atac, aflată la dispoziţia părţilor şi a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situaţii.

Art. 522 alin. (2) noul C. proc. civ. precizează expres situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot face contestaţia.

Toate motivele vizează, inevitabil, şi culpa instanţei, mai exact atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare la dispoziţie pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia în tergiversarea procesului nu trebuie privită ca o posibilitate de sancţionare a judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Înalta Curte constată că instanţa în mod corect a apreciat că nu se impune înlăturarea situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii, având în vedere faptul că Decizia nr. 2724 din 15 iunie 2017 a fost redactată la data de 24 iulie 2017, iar contestaţia a fost formulată la data de 04 august 2017, aceasta rămânând fără obiect.

În cuprinsul contestaţiei la tergiversarea procesului, recurentul-reclamant A. a arătat că Decizia civilă nr. 2724 din 15 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 nu i-a fost comunicată, însă această susţinere nu este o veritabilă critică adusă în susţinerea contestaţiei formulate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile petentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, instanţa respingând în mod corect contestaţia privind tergiversarea procesului.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva Încheierii din 21 august 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CT