Joint and several tax liability enforcement suspended due to conflicting prior execution stays

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în temeiul art. 14 alin. (l) din Legea 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 5031M din 05.01.2015 dată în dosarul de executare.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2.066 din 23 iulie 2015, a respins acţiunea precizată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, ca neîntemeiată.

Totodată, a admis excepţia calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

De asemenea, în temeiul art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ., a dispus restituirea cauţiunii, către reclamantă, consemnată în prezenta cauză în cuantum de 68.274 RON, conform O.P. nr. x din 22.06.2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că motivele invocate vizează exclusiv greşita apreciere a instanţei de fond cu privire la îndeplinirea cazului bine justificat, cealaltă condiţie a prevenirii producerii unei pagube iminente fiind reţinută ca îndeplinită.

În esenţă, a susţinut că prima instanţă în mod greşit a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Astfel, în dovedirea aparenţei de nelegalitate a deciziei atacate a invocat faptul că la data la care a efectuat plata sumei de 700.000 RON (02.06.2014), executarea silită a debitoarei B. SRL fusese suspendată, în baza Sentinţei civile nr. 4.332/CA/18.09.2013 pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2013, şi Încheierii din 25.09.2013 pronunţate de Judecătoria Fagăraş în dosarul nr. x/2013, având ca obiect contestaţie la executare, suspendare care i-a fost adusă la cunoştinţă chiar de către intimata-pârâtă.

A arătat că dispoziţiile art. 148 alin. (23) din C. proc. fisc. nu sunt incidente, întrucât societatea recurentă nu este o instituţie bancară, iar aceasta nu datora debitoarei B. SRL nicio sumă de bani la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, motiv pentru care nu a putut da curs acesteia, pentru că nu exista niciun act de executare silită cu privire la sumele datorate debitoarei, care să fi rămas în fiinţă ulterior comunicării adresei de suspendare.

În opinia recurentei, prima instanţă a făcut confuzie între efectele suspendării executării silite, prevăzute de art. 148 din C. proc. fisc. , şi cele ale suspendării executării actului administrativ, dispuse prin hotărâre judecătorească, reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În cauză, a fost analizată doar incidenţa hotărârii de suspendare a executării silite prin raportare la Încheierea din 25.09.2013 a Judecătoriei Fagăraş, fără a se pronunţa şi cu privire la hotărârea Tribunalului Braşov.

Or, potrivit art. 14 alin. ultim din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În dovedirea cazului bine justificat, recurenta a invocat şi modalitatea nelegală în care organul fiscal a stabilit suma de 6.827.364 RON, până la concurenţa căreia a atras răspunderea solidară a societăţii.

Totodată, a apreciat că prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) din C. proc. fisc. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât împotriva debitoarei B. SRL a fost deschisă procedura insolvenţei conform Legii nr. 85/2006, aşa încât intimata-pârâtă nu poate recurge la utilizarea a două căi (procedura insolvenţei şi angajarea răspunderii solidare) pentru realizarea aceleiaşi creanţe fiscale.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fond admiterea cererii de suspendare, cu consecinţa suspendării executării deciziei atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei, fiind îndeplinite cumulativ ambele condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 25 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 5031M din 05.01.2015 dată în dosarul de executare, până la soluţionarea definitivă a acţiunii privind anularea acestui act.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

În speţă, recursul vizează exclusiv prima dintre condiţiile enunţate, pentru că existenţa pagubei iminente a fost reţinută de prima instanţă.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

În cauză, se apreciază că motivele circumscrise de recurentă cazului bine justificat, amplu şi detaliat descrise în cererile sale, conturează o îndoială serioasă în ceea ce priveşte incidenţa în cauză a prevederilor art. 27 alin. (1) lit. b) din C. proc. fisc. , conducând la concluzia că subzistă o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ atacat.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii reţine, totodată, că prin Sentinţa nr. 1.899 din 3 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, dispunând anularea Deciziei nr. 434 din 24.02.2015 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Deciziei nr. 5031M din 05.01.2015 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, precum şi înlăturarea menţiunii privind plata sumei de 6.827.364 RON din cazierul fiscal al reclamantei.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia "cazului bine justificat".

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va admite cererea, cu consecinţa suspendării executării actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 2.066 din 23 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Admite cererea şi suspendă executarea Deciziei nr. 5031M din 05.01.2015 dată în dosarul de executare până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de ED