Facultative suspension of proceedings pending constitutional review of public sector salary ordinances

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Vrancea, cu luarea în considerare a Deciziei nr. 13/2016 din 13.06.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

- sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate: a) a O.U.G. nr. 43/2016 prin raportare la art. 115 alin. (4), art. 115 alin. (6) din Constituţie; b) a dispoziţiilor art. 3<SUP>1</SUP> alin. (l<SUP>1</SUP>) - (l<SUP>3</SUP>) şi alin. (1<SUP>4</SUP>) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţia României, republicată;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare, în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 347,10 RON;

- obligarea ambilor pârâţi la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit punctului 3 din cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347,10 RON) şi venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea contestată

Prin Încheierea de şedinţă din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 43/2016 şi a prevederilor art. V alin. (1<SUP>1</SUP>) - (1<SUP>3</SUP>) şi alin. (1<SUP>4</SUP>) din O.U.G. nr. 57/2015.

Totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, constatând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei au declarat recurs reclamanţii B., C., F., G., H., I., J., K., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. şi Z.

În motivarea căii de atac, recurenţii au susţinut, în esenţă, că soluţia de suspendare a judecăţii cauzei s-a dispus ca urmare a admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Or, potrivit art. 413 din C. proc. civ., cazul de suspendare este facultativ şi nu obligatoriu, şi numai dacă dezlegarea chestiunii prejudiciale are un caracter determinant în soluţionarea fondului cauzei deduse judecăţii.

Totodată, au invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15.12.2016, apreciind că suspendarea judecăţii cauzei apare ca fiind nejustificată, întrucât cererea poate fi soluţionată în temeiul dispoziţiilor legale în vigoare şi cu luarea în considerare a dispoziţiilor legale declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională prin decizia menţionată, citând jurisprudenţa recentă a Curţii de Apel Bucureşti.

În concluzie, recurenţii au solicitat admiterea recursului şi, în consecinţă, reluarea judecăţii procesului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei se poate dispune atunci când dezlegarea cauzei atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei altei judecăţi.

În cauză, judecătorul fondului a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 43/2016 şi a prevederilor art. V alin. (1<SUP>1</SUP>) - (1<SUP>3</SUP>) şi alin. (1<SUP>4</SUP>) din O.U.G. nr. 57/2015, suspendând judecata pricinii până la soluţionarea respectivei excepţii.

Procedura excepţiei de neconstituţionalitate este reglementată în art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificat prin art. I alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 177/2010.

În condiţiile în care cazul de suspendare de drept prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost abrogat (prin Legea nr. 177/2010), în situaţia sesizării Curţii Constituţionale, nu mai este obligatorie suspendarea judecăţii.

De asemenea, inexistenţa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate relevă intenţia legiuitorului, în noile reglementări, de a nu impune, cu caracter obligatoriu, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

Ca urmare a înlăturării acestui caz de suspendare de drept, instanţa învestită cu soluţionarea cererii în cadrul căreia este invocată excepţia de neconstituţionalitate are posibilitatea să aprecieze, în anumite situaţii particulare şi cu titlu de excepţie, asupra oportunităţii suspendării judecăţii.

Aşa fiind, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabilesc un caz de suspendare facultativă, sunt aplicabile, în principiu, şi în situaţia sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

Înalta Curte apreciază, însă, că, în speţă, nu se impune suspendarea judecăţii în raport cu natura şi împrejurările cauzei.

Această măsură nu este necesară ţinând cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15.12.2016, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 3<SUP>1</SUP> alin. (1<SUP>2</SUP>) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale, şi luând în considerare reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În aceste condiţii, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu au incidenţă în raportul dedus judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ. raportat la art. 413 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa încheierea atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de B., C., F., G., H., I., J., K., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. şi Z. împotriva Încheierii din 4 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de ED