Retraction of EU-funded doctoral grants barred by non-retroactivity of post-project ministerial order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court's decision that ruled in favor of the university applicant and ordered the cancellation of the administrative acts and the reimbursement of approximately 138,400 RON. The dispute concerned the validity of administrative records and a decision issued by an intermediate body for a Human Resources Development operational program, which had demanded the recovery of funds for two doctoral students who had not obtained their degrees, alleging the beneficiary failed to meet minimum recruitment targets set in a 2010 financing contract. The decisive legal basis was the principle of non-retroactivity of law, as the intermediate body applied a 2013 ministerial order that was enacted after the project period had ended; the Court held that the retroactive application of this new norm to a finalized contractual period violated the constitutional prohibition against retroactive legislation, rendering the administrative sanctions null, and noted that while the first instance court violated the adversarial principle by relying on uninvoked constitutional case law, the result was correct solely on the grounds of retroactivity.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, art. 15 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Retraction of EU-funded doctoral grants barred by non-retroactivity of post-project ministerial order: The dispute concerned the validity of administrative records and a decision issued by an intermediate body for a Human Resources Development operational program, which had demanded the recovery of funds for two doctoral students who had not obtained their degrees, alleging the beneficiary failed to meet minimum recruitment targets set in a 2010 financing contract. The decisive legal basis was the principle of non-retroactivity of law, as the intermediate body applied a 2013 ministerial order that was enacted after the project period had ended; the Court held that the retroactive application of this new norm to a finalized contractual period violated the constitutional prohibition against retroactive legislation, rendering the administrative sanctions null, and noted that while the first instance court violated the adversarial principle by relying on uninvoked constitutional case law, the result was correct solely on the grounds of retroactivity.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal against the administrative decision as unfounded.
Procedural rule governing the High Court's decision on the appeal, resulting in the dismissal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea "A." Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, emis de pârât din 14.05.2014 privind proiectul POSDRU cod SMIS cu titlul "Provocările cunoaşterii şi dezvoltare prin cercetare doctorala PRO-DOCT", şi Decizia emisă de pârât din 25.07.2014, privind soluţionarea contestaţiei depuse de reclamantă, precum şi restituirea sumei de 138.397,52 RON, către reclamantă, reţinută ca urmare a emiterii actelor contestate.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 109 din 20 mai 2015, a admis acţiunea formulate de reclamantă şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 14.05.2014 şi Decizia din 25.07.2014, emise de pârât, obligând pârâtul să ramburseze reclamantei suma de 138.397,52 RON, reţinută.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în ceea ce priveşte retroactivitatea, că prima instanţă a încălcat regula de drept potrivit căreia "în vederea recunoaşterii unui drept nimeni nu-şi poate invoca propria culpă" şi, totodată, a încălcat principiul contradictorialităţii, pentru faptul că nelegalitatea actelor de control, întrucât au fost încheiate în baza O.U.G. nr. 66/2011 şi nu în temeiul O.U.G. nr. 79/2003, nu a fost invocată de reclamantă (motivată doar pe aplicarea retroactivă a Ordinului nr. 1.924/2913) şi nici nu a fost pusă în discuţia părţilor, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
4. Apărarea intimatei-pârâte
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Universitatea "A." Suceava a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, pentru că motivele invocate nu se încadrează în art. 488 din C. proc. civ., şi ca netemeinic, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.
5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 30 martie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 25 mai 2017.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea Deciziei din 25.07.2014 de soluţionare a contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare din 14.05.2014, precum şi de anularea procesului-verbal de constatare înregistrat, din 14.05.2014, prin care s-a stabilit că suma de 141.221,48 RON, solicitată la rambursare de reclamantă, aferentă cheltuielilor efectuate cu doi doctoranzi ce nu au obţinut titlu de doctor, este neeligibilă şi s-a dispus recuperarea ei.
În esenţă, prin cele două acte administrative se reţine cu titlu de concluzii că, reclamanta în calitate de beneficiar a contractului de finanţare din 06.02.2010 modificat prin actul adiţional nr. 1 nu a respectat prevederile Anexei 1 din Cererea de finanţare, respectiv nu şi-a îndeplinit obligaţia ca în perioada de implementare a contractului şi de sustenabilitate a acestuia un număr minim de 27 de doctoranzi să obţină titlu de doctor.
Instanţa de fond a reţinut în principal, în justificarea soluţiei de anulare a actelor administrative contestate că, emitenţii actelor administrative contestate au făcut o aplicare retroactivă a dispoziţiilor Ordinului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013 privind modalitatea de finalizare a proiectelor depuse în cadrul apelurilor cu nr. 88 şi 107 "Burse doctorale" cofinanţate din Fondul Social European care prevede la art. 5 că "În cazul în care beneficiarul nu atinge indicatorii asumaţi în contractul de finanţare nerambursabilă în termenele menţionate, acesta va returna Organismului intermediar pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale sumele aferente bursierilor care nu au obţinut titlul de doctor."
Soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor administrative contestate, este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Criticile recurentei pârâte conform cărora, aplicarea Ordinului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013 a fost determinată de către reclamantă în calitate de beneficiar, care din proprie iniţiativă a înţeles să depună la data de 09.05.2014 raportul privind procentul de realizare a indicatorilor conform art. 3 din ordin sunt neîntemeiate.
Perioada de activitatea a unui act normativ nu este influenţată de conduita subiecţilor ce intră în sfera sa de reglementare, aceştia nefiind în măsură a determina momentul intrării lui în vigoare. Intrarea în vigoare a unui act normativ este determinată exclusiv de legiuitor care, prin art. 11 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a statuat că ordinele cu caracter normativ emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României şi intră în vigoare la data publicării, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
Verificând conţinutul actului normativ în discuţie, se observă că legiuitorul secundar nu a prevăzut o dată ulterioară de intrare în vigoare a Ordinului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013, aşa încât acesta a intrat în vigoare la data publicării lui în M. Of. respectiv la data de 24 septembrie 2013.
În ce priveşte efectele actului normativ, principiul neretroactivităţii legii a fost ridicat la nivel constituţional statuându-se prin art. 15 alin. (2) din Constituţie că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Aşadar, acest principiu consfinţeşte regula potrivit căreia trecutul scapă acţiunii legii noi, fiind sustras autorităţii ei, nefiind admis ca noua lege să poată atinge situaţiile juridice definitiv formate (constituite, modificate sau stinse) şi nici efectele pe care le-au produs înainte de intrarea sa în vigoare.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în mod temeinic, a apreciat instanţa de fond că recurenta a aplicat în mod retroactiv un act normativ în procedura de întocmire şi emitere a actelor administrative contestate.
Proiectul POSDRU în care s-a angajat reclamanta a fost demarat la 01.03.2010 şi s-a încheiat 29.02.2013. Aplicarea măsurii administrative a returnării sumelor aferente bursierilor care nu au obţinut titlul de doctor pentru neîndeplinirea obiectivului atingerii indicatorilor asumaţi în contractul de finanţare nerambursabilă în termenele menţionate, prevăzută pentru prima dată printr-un act normativ care a intrat în vigoare, aşa cum a fost arătat în precedent, la data de 24.09.2013, este nelegală, contravenind principiului neretroactivităţii legii civile, reclamanta nefiind în măsură a anticipa la momentul încheierii contractului de finanţare conduită ce va fi prescrisă de legiuitor în viitor.
Diligenţa sporită a reclamantei care, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, s-a conformat noilor norme şi a comunicat la data de 09.05.2014 raportul privind procentul de realizare a indicatorilor conform art. 3 din Ordinul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013 nu este de natură a atrage incidenţa acestui act normativ situaţiei juridice reprezentată de proiectul de finanţare accesat de reclamantă, în condiţiile în care acesta era finalizat anterior intrării în vigoare a actului normativ, şi de a-i antrena răspunderea administrativă în temeiul acestuia.
În ce priveşte, cea de a doua critică, Înalta Curte o apreciază ca întemeiată. Consideraţiile instanţei de fond referitoare la incidenţa în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015 nu au fost invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată sau de pârât prin întâmpinare şi nu a fost pusă în discuţia părţilor de instanţă din oficiu, aşa încât relevanţa acordată acesteia este contrară prescripţiilor art. 15 C. proc. civ. referitoare la respectarea principiului contradictorialităţii în procesul civil. Însă o atare reţinere nu este de natură a duce la reformarea hotărârii atacate, întrucât constatarea aplicării retroactive a Ordinului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013 este necesară şi suficientă aplicării sancţiunii nulităţii actelor administrative contestate în prezenta cauză.
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 109 din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.
Procesat de ED