Ministry’s appeal unfounded; negotiated procedure upheld, nursing home costs ruled eligible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta UAT Judeţul Caras-Severin în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat anularea parţială a Informării nr. x din 26.06.2013 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x aferentă contractului de finanţare cod SMIS x încheiat în cadrul POR 2007 - 2013 pentru proiectul Reabilitarea şi Modernizarea Azilului de Bătrâni Reşiţa, respectiv a prevederii de declarare ca neeligibile a cheltuielilor şi a reducerii de la plată a sumei de 20.941,22 RON, plus TVA aferent de 5.025,89 RON, precum şi a tuturor actelor subsecvente acesteia; anularea Deciziei nr. 140 din 19.08.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulată de UAT Judeţul Caras-Severin; obligarea pârâtului la restituirea sumelor reţinute din cererile de plată, pe baza Informării nr. x din 26.06.2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 9 din 20 ianuarie 2014, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea formulată de reclamanta UAT Judeţul Caras-Severin, a anulat parţial Informarea nr. x din 26.06.2013 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x aferentă Contractului de finanţare cod SMIS x încheiat în cadrul POR 2007 - 2013 pentru Proiectul Reabilitarea şi modernizarea Azilului de bătrâni Reşiţa, precum şi Decizia nr. 140 din 19.08.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulată de UAT Judeţul Caraş-Severin; a obligat pârâtul la restituirea sumelor reţinute din cererile de plată, pe baza Informării nr. x din 26.06.2013.

3. Cererea de recurs. Motivele de nelegalitate.

Împotriva Sentinţei nr. 9 din 20 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii ca nefondată, în temeiul art. 483 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că în mod greşit a apreciat Curtea de apel incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi faptul că reclamantul s-a încadrat în dispoziţiile prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ.

Conform prevederilor art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul să aplice procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, numai ca o măsură strict necesară, atunci când perioada de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante.

Din analiza documentelor depuse la dosar, nu rezultă, în opinia recurentului, faptul că lucrările suplimentare sunt datorate unor circumstanţe imprevizibile, fiind vorba de greşeli de proiectare şi erori ale proiectului tehnic.

Lucrările suplimentare reprezintă executarea unor operaţiuni ce au fost omise iniţial în proiectul tehnic şi care, la data execuţiei nu au fost considerate necesare.

Referitor la condiţia "circumstanţe imprevizibile", susţine recurentul, aceasta trebuie interpretată într-o manieră obiectivă, cu referire la ceea ce o autoritate contractantă diligentă ar trebui să prevadă. Modificările determinate de pregătirea neadecvată a procedurii de atribuire a proiectului nu pot fi considerate astfel de circumstanţe.

Lucrările suplimentare executate reprezintă în fapt introducerea de condiţii care dacă ar fi făcut parte din procedura de atribuire iniţială, ar fi fost cunoscute de către toţi operatorii economici interesaţi şi ar fi permis prezentarea şi a altor oferte decât cele prezentate iniţial sau ar fi permis atribuirea contractului unui alt ofertant.

Invocarea caracterului de extremă urgenţă al obiectului contractului nu se susţine, deoarece între perioada în care a fost semnalată problema - 14.05.2012 şi negocierea iniţială conform prevederilor art. 122 lit. c) - 16.08.2014, era suficient timp pentru demararea unei proceduri competitive.

4. În cauză au fost verificate condiţiile de admisibilitate ale recursului şi a fost întocmit raportul, conform art. 493 Noul C. proc. civ.

II. Analiza motivelor de casare

1. Criticile aduse de recurent soluţiei primei instanţe sunt expuse într-o perspectivă pur teoretică, fără a se argumenta în concret încălcarea prevederilor art. 122 lit. c) şi art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, afirmaţiile recurentului în sensul că procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare poate fi aplicată doar în cazul ivirii unor circumstanţe imprevizibile, este reală, însă nu se analizează în raport cu hotărârea atacată dacă ceea ce invocă autoritatea contractantă se încadrează în textul citat.

În speţă, se observă că lucrările au privit reabilitarea şi modernizarea azilului de bătrâni din Reşiţa şi că pe perioada de execuţie a proiectului, s-a constatat că nu s-au montat stâlpi şi grinzi pentru rezemarea planşeului de la etajul 1, ce erau prevăzuţi în proiectul iniţial al clădirii; de asemenea, s-a constatat că lipseşte placa pardoseală, deşi în proiectul iniţial aceasta figura ca existentă.

S-a dovedit că imobilul nu deţinea cartea tehnică şi astfel nu puteau fi cunoscute proiectele tehnice anterioare, intervenţiile efectuate în timp.

Lucrările erau în mod categoric necesare, iar condiţiile tehnice nu au putut fi prevăzute, deşi au fost efectuate investigaţiile tehnice asupra imobilului care era construit în anul 1960.

Lipsa de diligenţă nu poate fi imputată autorităţii contractante, avându-se în vedere că la momentul pregătirii proiectului, datorită condiţiilor tehnice, exista o imposibilitate obiectivă de a prevedea că anumite lucrări anterioare, încă de la construcţia imobilului, deşi erau evidenţiate ca fiind făcute în fapt, s-a dovedit că nu existau.

Momentul descoperirii lipsurilor este cel al începerii lucrărilor de modernizare, fiind imposibil ca în faza proiectării să poată fi observate.

Este nefondată şi critica recurentului, conform căreia invocarea caracterului de extremă urgenţă al obiectului contractului nu se poate susţine, deoarece între perioada în care a fost semnalată problema şi negocierea iniţială era suficient timp pentru demararea unei proceduri competitive (14.05.2012 - 16.08.2012).

Procesul-verbal de constatare a necesităţii lucrărilor suplimentare a fost întocmit la 14.05.2012, iar procedura de atribuire a fost anulată la recomandarea MFP - UCVAF, intimata fiind nevoită să demareze o altă procedură, cea de faţă, astfel încât distanţa în timp între data constituirii şi data încheierii actului adiţional nu reprezintă un motiv de neaplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

2. Faţă de acestea, în temeiul art. 497 Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 9 din 20 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2015.

Procesat de ED