Eligibility for mandatory teacher qualification exam under fixed-term contracts and tenure timing

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11.10.2013, sub Dosar nr. x/2/2013, reclamanta A. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Notei Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cu nr. 104449/20.12.2012, prin care reclamantei i s-a refuzat participarea la susţinerea examenului de definitivat în învăţământ în sesiunea iulie 2013 şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii Notei nr. 104449/20.12.2012, respectiv recunoaşterea dreptului de a susţine examenul de acordare a definitivării.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 712 din 3 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 712 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că reclamanta a funcţionat începând cu anul 2004 - 2005 cu un contract anual, fără întreruperi şi având calitatea de cadru didactic calificat.

Recurenta-reclamantă susţine, dimpotrivă, că a fost încadrată în activitatea şcolară în baza contractelor de muncă pe perioadă determinată de un an şi a avut calitatea de profesor suplinitor calificat, timp de 11 ani.

Mai arată recurenta că este încadrată ca profesor debutant, cu o vechime la catedră sub 2 (doi) ani şi că astfel au fost aplicate în mod greşit dispoziţiile art. 236 alin. (1) lit. c), art. 240 alin. (1), art. 241 alin. (3) şi (4) şi art. 254 alin. (1) şi (14) din Legea nr. 1/2001.

3.2. Instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu disp. art. 28 din OME nr. 5720/20.10.2009, personalul didactic încadrat pe o perioadă determinată, care nu a obţinut definitivarea în învăţământ în termenele prevăzute de lege, se poate înscrie la acest examen după titularizare, cu condiţia de a efectua un nou stagiu la catedră de cel puţin 2 (doi) ani şi că în ipoteza în care reclamanta ar fi obţinut titularizarea în învăţământ în perioada 2009 - 2012, ar fi putut beneficia de prevederile acestui articol.

Recurenta susţine că a obţinut titularizarea în învăţământ în anul 2013, de unde ar rezulta că cererea de recurs este întemeiată.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23.07.2015, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 30.09.2015, Completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (1) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pentru soluţionare.

II. Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a funcţionat la catedră, începând cu anul şcolar 2004 - 2005, în baza unor contracte de muncă pe perioadă determinată, cu durata de 1 (un) an.

În mod corect s-a reţinut că recurenta a îndeplinit funcţia de profesor suplinitor calificat, astfel cum rezultă din cuprinsul carnetului de muncă depus la dosar, iar faptul că munca s-a prestat în temeiul unui contract încheiat pe durata unui an şcolar şi care a fost prelungit anual, are consecinţa unei activităţi continue, fără întrerupere în învăţământul preuniversitar.

Recurenta a efectuat stagiul practic cu durata de 1 (un) an şcolar, prevăzut de art. 236 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2011 o singură dată şi nu cu ocazia fiecărei încadrări, astfel cum se susţine prin motivele de recurs.

Obligativitatea promovării examenelor anuale de suplinire pentru obţinerea postului nu are semnificaţia propusă de recurentă în sensul inexistenţei unei continuităţi a funcţiei didactice.

Potrivit legislaţiei în vigoare la data încadrării recurentei şi anume, Legea nr. 128/1997, aceasta se putea prezenta la examenul de definitivat în anul 2005 şi avea obligaţia de a se prezenta la examen în anul 2007.

Potrivit art. 34 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, prezentarea la examenul de definitivat este obligatoriu la doi ani de la finalizarea stagiului.

Recurenta putea beneficia şi de prevederile art. 28 alin. (3) din OME nr. 5720/20.10.2009, care îi dădeau posibilitatea să se prezinte la examenul de definitivare, după titularizare, sub condiţia să efectueze un nou stagiu la catedră de cel puţin 2 (doi) ani.

Recurenta nu a obţinut însă titularizarea în învăţământ în perioada 2009 - 2012, astfel încât acest act normativ nu îi este aplicabil.

De asemenea, disp. art. 241 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 1/2011 are în vedere înscrierea în termenul legal la examenul de definitivare în învăţământ, în timp ce recurenta nu a respectat niciunul dintre termenele stipulate de lege în vigoare la data la care aceasta putea/era obligată să susţină acest examen.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 712 din 9 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN