EU structural fund reimbursement: eligibility of reclassified tourism expenses lacking documentary justification for budget line transfer

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, anularea Adresei de răspuns nr. 71200/28.10.2013 emisă de pârâtă la plângerea prealabilă formulată sub nr. 63702/05.09.2013; să se constate că suma de 182.000 RON cu TVA aferentă de 43.680 RON solicitată la rambursare în cadrul Proiectului "eTurist în Braşovul istoric" cod SMIS CSNR 27385, reprezintă o cheltuială eligibilă şi, în consecinţă, să se dispună obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 182.000 RON, cu TVA aferentă, de 43680 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 100 din 20 iunie 2014, a respins, ca nefondată, acţiunea aşa cum a fost formulată şi restrânsă de reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Municipiul Braşov prin Primar, încadrând criticile în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul critică soluţia instanţei de fond pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, conform cărora "Nedepunerea de către beneficiar a documentelor sau clasificărilor solicitate în termenul prevăzut la alin. (2) atrage respingerea, parţială sau totală, după caz, a cererii de rambursare".

Prima instanţă nu a arătat care sunt acele "documente justificative relevante" la care a făcut referire în cuprinsul hotărârii.

Recurentul consideră că a depus la dosar întreaga documentaţie relevantă, în termenele solicitate şi a răspuns la adresa MDRT nr. 4270/01.07.2011 şi la adresa Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 6007/21.06.2013.

Cu privire la suma de 260.000 RON (fără TVA), cererea de rambursare a fost clasificată conform solicitărilor intimatului şi rectificată în consecinţă iar acesta nu avea niciun temei legal pentru a o declara neeligibilă.

Mai mult, prin plata parţială a sumei solicitate la rambursare, intimatul a recunoscut caracterul eligibil al sumei pretinse de recurent.

Referitor la argumentul instanţei de fond conform căruia procesarea CR 1, retransmisă în data de 26.06.2013 nu a fost posibilă pe motivul nejustificării reîncadrării cheltuielilor, recurentul arată că justificarea se regăseşte în cuprinsul Adresei nr. 46043/26.06.2013, de unde rezultă că a fost vorba despre o eroare materială.

Cu privire la procesarea CR 1, intimatul a reconsiderat în mod nelegal distribuirea cheltuielilor fără a deţine o bază/justificare de specialitate şi nu a ţinut seama de propunerea recurentului.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 ianuarie 2016.

II. Analiza motivelor de casare

Din actele dosarului reiese împrejurarea formulării de către recurenta-reclamantă a cererii de rambursare nr. 1 (unu), prin care s-a solicitat spre rambursare din capitolul bugetar 2.1. - Cheltuieli pentru realizarea şi administrarea portalului de informaţii de turism, suma totală de 260.000 RON plus TVA.

Recurenta a susţinut că la redactarea cererii s-a realizat o eroare materială, deoarece nu s-a ţinut seama de ultima variantă de buget care prevedea în cadrul Capitolului 2.1. numai suma de 78.000 RON.

Recurenta a revenit cu cererea de rambursare nr. 2 (doi), însă eroarea a fost menţinută.

În urma clarificărilor cerute de organismul intermediar, recurenta a reîncadrat sumele solicitate spre rambursare în linia bugetară 3.1., valoarea solicitată la rambursare din linia 2.1., devenind 0 (zero).

Ulterior, recurenta a transmis o nouă versiune a cererii de rambursare nr. 2 (doi), corelată cu noua versiune a cererii de rambursare nr. 1 (unu), conform prevederilor contractului de finanţare.

Recurentei i-a fost rambursată suma de 78.000 RON din cuprinsul cererii de rambursare nr. 1 (unu), iar suma de 182.000 RON a fost declarată neeligibilă datorită depăşirii alocării bugetare pe linia 2.1. (sumă maximă ce putea fi solicitată - 78.000 RON).

Prin actul administrativ atacat, respectiv adresa nr. 71.210/28.10.2013, intimata a arătat că beneficiarul a refăcut formularul cererii de rambursare, reîncadrând cheltuieli solicitate iniţial pe linia bugetară 2.1., pe linia 3.1., fără a pune la dispoziţie şi documentele relevante care să justifice o astfel de încadrare, linia 3.1., reprezentând "Cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare".

De asemenea, intimata a arătat că linia bugetară 2.1. este epuizată, astfel încât suma de 110.000 RON şi TVA aferentă de 26.640 RON devine neeligibilă.

În ceea ce priveşte suma de 149.000 RON şi TVA de 35.7560 RON, s-a specificat că poate fi realizată la o cerere de rambursare ulterioară pe linia bugetară 3.1., deoarece la momentul autorizării cererii de rambursare nr. 1 (unu) s-a luat în calcul varianta în care beneficiarul a solicitat întreaga sumă pe linia bugetară 2.1.

Recurentul critică soluţia instanţei de fond, arătând că prin sentinţa pronunţată nu s-a arătat care sunt acele "documente justificative relevante" la care va face referire, din moment ce la dosar a fost depusă întreaga documentaţie pentru rambursarea întregii sume.

Se observă însă că suma solicitată a fost respinsă prin răspunsul la cererea de rambursare nr. 1 (unu), dar recurentul poate formula o nouă cerere de rambursare care să aibă ca obiect aceeaşi sumă, sub condiţia de a se depune toate documentele relevante.

Este adevărat că intimata nu a precizat şi denumit care sunt documentele relevante, însă din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar rezultă că recurentul nu a demonstrat reîncadrarea cheltuielilor ca reprezentând cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare şi nu cheltuieli pentru realizarea şi administrarea portalului de informaţii de turism.

Recurentul, deşi susţine că a depus toate documentele justificative relevante, nu le menţionează ca atare, iar din cuprinsul cererilor de rambursare reiese faptul că sumele solicitate la rambursare prin cererea nr. 2 (doi) a fost încadrată din nou, eronat la aceeaşi linie bugetară 2.1., deşi trebuia solicitată pe linia bugetară 3.1.

Astfel, este evident că documentele justificative nu au fost depuse pentru încadrarea pe linia bugetară 3.1., cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Braşov prin Primar împotriva Sentinţei nr. 100 din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN