Inadmissibility of appeal against a declination of functional competence under the pre-2013 Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 18.12.2013, petenta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a solicitat în contradictoriu cu intimata SC B. SA anularea sentinţei arbitrale nr. 153/15.10.2013 pronunţată de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul nr. x/2011.

Prin încheierea pronunţată la data de 17.02.2014, secţia a VI-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea spre soluţionare secţiei a VIII-a a Curţii de Apel Bucureşti.

În considerente, s-a reţinut că potrivit jurisprudenţei instanţei supreme (Decizia nr. 4195/02.12.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială), competenţa materială după natura litigiului este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004, precum şi în cuprinsul unor legi speciale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în cadrul curţilor de apel şi tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Prin urmare, aceste dispoziţii legale sunt nu doar norme de organizare, ci şi norme de competenţă de ordine publică, care reglementează competenţa unei secţii sau a alteia (respectiv complet specializat) de la nivelul unei instanţe (în sens funcţional-judecătorie, tribunal, curte de apel), în funcţie de natura litigiului dedus judecăţii.

În consecinţă, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau complete specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat, corespunzător naturii litigiului dedus judecăţii.

În cauza ce face obiectul prezentei analize drepturile şi obligaţiile părţilor ce sunt afirmate şi valorificate de către petentă derivă din contractul nr. xR3, având ca obiect lucrări de reabilitare pe DN66 Haţeg Simeria.

Întrucât raporturile juridice deduse judecăţii s-au născut din acest act juridic, pentru stabilirea instanţei competente este necesară, în prealabil, stabilirea naturii juridice a acestui contract.

În acest sens, Curtea a apreciat că este vorba de un contract de achiziţie publică, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 60/2001, lucrările fiind finanţate în conformitate cu acordul de împrumut dintre România şi Banca Europeană de Investiţii, respectiv din fonduri publice obţinute printr-un credit extern contractat de către stat.

Contractul de execuţie analizat este asimilat unui act administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât au ca obiect executarea unor lucrări în condiţiile O.U.G. nr. 60/2001.

Potrivit art. 81 alin. (1) şi art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001 (în vigoare la data încheierii contractului, 14.14.2006), orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de achiziţie publică şi care suferă, riscă să sufere sau a suferit un prejudiciu, ca o consecinţă directă a unui act nelegal sau a unei decizii nelegale, are dreptul de a utiliza căile de atac prevăzute de ordonanţă.

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.

În consecinţă, s-a apreciat de către secţia a VI-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti că, în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare a litigiului, în primă instanţă, aparţine, în temeiul art. 365 alin. (1) rap. art. 8 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secţiei specializate de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, iar nu secţiei civile.

Astfel, pricina a fost înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.02.2014, sub nr. x/2/2013*.

Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 15.04.2014, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată de intimata SC B. SA prin administrator judiciar A., a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea spre competentă soluţionare secţiei civile a Curţii de Apel Bucureşti.

Analizând cauza sub acest aspect, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut următoarele:

Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost investită de reclamanta SC B. SA cu acţiunea arbitrală la data de 3 iunie 2011.

Acţiunea arbitrală are ca obiect pretenţii, rezultate din executarea contractului de achiziţie publică încheiat între părţi la 19.03.2003.

Conform art. 365 C. proc. civ., "competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute de art. 342, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul".

Potrivit art. 342, "Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată, care în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă."

Contractul de lucrări de reabilitare nr. 4R3 este unul de achiziţie publică, încheiat în baza O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice.

O.U.G. nr. 60/2001 reglementa competenţa de soluţionare a contestaţiilor privind actele administrative emise în derularea procedurilor de atribuire şi a cererilor de despăgubiri aferente în favoarea tribunalului, secţia contencios administrativ - în a cărui arie teritorială de competenţă se află sediul autorităţii contractante (art. 81 şi 82).

După intrarea în vigoare a legii contenciosului administrativ, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor administrative (printre care se numără şi achiziţiile publice) revine instanţei de contencios administrativ [art. 2 lit. c) corob. cu art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004].

Însă, la data sesizării instanţei arbitrale - 03.06.2011- erau în vigoare dispoziţiile cu caracter special care guvernează materia achiziţiilor publice - O.U.G. nr. 34/2006.

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii a abrogat dispoziţiile O.U.G. nr. 60/2001 şi a stabilit norme de procedură care derogă de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Conform art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante".

Reţinând că la data sesizării instanţei arbitrale competenţa soluţionării în fond a cauzei ar fi revenit tribunalului, secţia comercială, faţă de prevederile art. art. 365 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 99 alin. (2) din H. CSM nr. 387/2005, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei funcţionale, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare secţiei civile a Curţii de Apel Bucureşti.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de declinare a competenţei pronunţată la data de 15.04.2014 de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs petenta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, invocând dispoziţiile art. 20, 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la conflictul negativ de competenţă.

Prin motivele de recurs recurenta, după expunerea parcursului procesual al acţiunii în anulare, a indicat şi a citat normele legale ce reglementează conflictul de competenţă sub imperiul C. proc. civ. din 1865, respectiv prevederile art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora există conflict de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi cauză; instanţa înaintea căreia s-a invit conflictul de competenţă urmând a suspenda din oficiu orice altă procedură şi a înainta dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului; competenţa soluţionării conflictului ivit între două Curţi de Apel aparţine Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie.

Invocă recurenta şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 347/26.01.2011 a reţinut că, în stabilirea competenţei materiale se au în vedere instanţele iar nu organizarea internă a fiecăreia din secţii specializate. În acest sens, susţine recurenta că, anterior prezentului recurs s-a adresat Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti cu solicitarea de a repartiza cauza pe cale administrativă secţiei competente material, însă răspunsul acestuia a fost în sensul că această situaţie ar putea fi clarificată în condiţiile în care ar declara recurs împotriva încheierii prin care s-a constatat conflictul ivit între cele două secţii ale instanţei, în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2003 privind organizarea judiciară.

În concluzie, prin recursul formulat, recurenta a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între secţia a VI-a civilă şi secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti cu soluţionarea acţiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2/2013.

Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul, ca inadmisibil, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel cum se poate observa din actele şi lucrările dosarului, recurenta a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei încheieri pronunţate într-o acţiune în anulare a unei hotărâri arbitrale prin care instanţa învestită cu soluţionarea acesteia, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, s-a declarat necompetentă funcţional de a soluţiona acest litigiu, motiv pentru care a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia spre competentă soluţionare secţiei Civile a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, faţă de soluţia dată de instanţa ce a pronunţat Încheierea împotriva căreia s-a exercitat prezentul recurs, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. ce prevăd următoarele:

"Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente".

Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac.

Declarând recurs împotriva unei hotărâri ce nu este supusă niciunei căi de atac, recurenta nu s-a conformat condiţiei specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. 1865, potrivit cărora sunt supuse recursului "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".

Totodată, Înalta Curte reţine faptul că, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi acest principiu presupune că părţile pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, doar de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative de la care nu se poate deroga.

Cum încheierea atacată în prezentul recurs, prin care instanţa s-a declarat necompetentă, nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în raport de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

De altfel, astfel cum se poate observa, în cauză fiind incidente dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti în mod temeinic şi legal nu a constatat existenţa unui conflict de competenţă între aceasta şi secţia civilă din cadrul aceleiaşi Curţi de apel, având în vedere dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., conform cărora "există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi cauză".

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 - 4 C. proc. civ., instanţele judecătoreşti sunt Judecătoriile, Tribunalele, Curţile de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în cadrul Curţilor de apel funcţionează secţii separate pentru cauze civile şi respectiv pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal iar împărţirea pe secţii este o chestiune de organizare judecătorească.

Prin urmare, în litigiul de faţă, contrar susţinerilor recurentei, dar în acord cu normele C. proc. civ. din 1865, aplicabil în prezenta cauză, nu a existat un conflict de competenţă între secţiile Curţii de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii în anularea sentinţei arbitrale nr. 153/15.10.2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, apreciindu-se la nivelul instanţei, respectiv de către conducerea Curţii de apel Bucureşti, printr-o repartizare pe cale administrativă.

De altfel, această repartizare pe cale administrativă s-a efectuat de către conducerea Curţii de Apel Bucureşti, prin Rezoluţia din data de 22.04.2015, existentă la Dosarul nr. x/2/2013 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, stabilindu-se competenţa funcţională de soluţionare a litigiului în favoarea secţiei a VI-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

În aceste condiţii, Înalta Curte, raportat la considerentele avute în vedere de recurentă, în motivarea recursului şi la solicitarea acesteia de " soluţionare a conflictului ivit între secţia a VI-a civilă şi secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal" aminteşte faptul că nu este învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă între secţiile aceleiaşi instanţe, astfel cum sunt definite de art. 1- 4 C. proc. civ. 1865 - în speţă, Curtea de Apel Bucureşti - ci cu soluţionarea unui recurs exercitat împotriva unei hotărâri [în sensul art. 255 alin. (2) C. proc. civ. 1865] de declinare a competenţei, ce nu este supusă niciunei căi de atac.

În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 158 alin. (3) coroborat cu art. 299 alin. (1) şi C. proc. civ. 1865, va admite excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac exercitată de recurentă, astfel cum a fost invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva încheierii din 15 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2016.

Procesat de GGC - GV