Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1190/2016 AI generated

Negative jurisdictional conflict resolved: tax liability case sent to Tribunal of Arad after Court of Appeal jurisdiction exception deemed untimely.

Case Number Decizia nr. 1190/2016
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Tribunal of Arad, Administrative and Fiscal Litigation Section, ruling that the tribunal—not the Court of Appeal—must hear the merits. The dispute arose when the claimant sought annulment of a tax liability decision holding her jointly liable for 7,465,006 RON and of the subsequent decision rejecting her administrative challenge as late. After the Court of Appeal had previously reversed the tribunal's dismissal and remanded the case, the tribunal declined jurisdiction in the retrial, citing Article 10(1) of Law No. 554/2004, arguing that the amount exceeded 1,000,000 RON and thus belonged to the Court of Appeal. The High Court held that the tribunal had already verified its jurisdiction at the first hearing and, because the material jurisdiction exception was not raised within the term prescribed by Article 130(2) of the Civil Procedure Code, the tribunal was precluded from invoking it later in the same or a subsequent procedural cycle, even if the exception is of public order; it was bound by the Court of Appeal's remand instructions under Article 501(1) and (3). Although the disputed act constitutes a tax assessment with a value that would ordinarily place jurisdiction with the Court of Appeal, the failure to timely raise the exception, combined with the mandatory effect of the cassation decision, compelled the case to proceed at the tribunal.

Legislator headnote

AI generated

art. 131 C. proc. civ, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: tax liability case sent to Tribunal of Arad after Court of Appeal jurisdiction exception deemed untimely: The dispute arose when the claimant sought annulment of a tax liability decision holding her jointly liable for 7,465,006 RON and of the subsequent decision rejecting her administrative challenge as late. After the Court of Appeal had previously reversed the tribunal's dismissal and remanded the case, the tribunal declined jurisdiction in the retrial, citing Article 10(1) of Law No. 554/2004, arguing that the amount exceeded 1,000,000 RON and thus belonged to the Court of Appeal. The High Court held that the tribunal had already verified its jurisdiction at the first hearing and, because the material jurisdiction exception was not raised within the term prescribed by Article 130(2) of the Civil Procedure Code, the tribunal was precluded from invoking it later in the same or a subsequent procedural cycle, even if the exception is of public order; it was bound by the Court of Appeal's remand instructions under Article 501(1) and (3). Although the disputed act constitutes a tax assessment with a value that would ordinarily place jurisdiction with the Court of Appeal, the failure to timely raise the exception, combined with the mandatory effect of the cassation decision, compelled the case to proceed at the tribunal.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction tax liability fiscal law value in dispute challenge of administrative decisions article of civil procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Basis for establishing the jurisdiction of the case in favor of the court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 30 ianuarie 2014, sub nr. x/108/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, anularea Deciziei nr. 1780 din 20 noiembrie 2012 privind atragerea răspunderii solidare a reclamantei cu debitorul principal S.C. B. S.R.L. pentru suma de 7.465.006 RON şi anularea Deciziei nr. 1013 din 29 iulie 2013 emisă de pârâtă privind respingerea ca tardiv formulată a contestaţiei în procedura prealabilă împotriva Deciziei nr. 1780 din 20 noiembrie 2012, fără cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 2374 din 16 octombrie 2014, Tribunalul Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în procedura prealabilă de către reclamantă şi pe fond, a respins acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta A., iar prin Decizia civilă nr. 5432 din 23 septembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul, a casat Sentinţa civilă nr. 2374 din 16 octombrie 2014 şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad, reţinând, în esenţă, că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului cauzei, ca urmare a admiterii eronate a excepţiei tardivităţii contestării actelor administrativ fiscale.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 3 noiembrie 2015, sub nr. x/108/2014*.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal

În rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 1483 din 10 decembrie 2015, Tribunalul Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că, sub aspect material, competenţa de soluţionare revine curţii de apel, reţinând incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 întrucât, cauza dedusă judecăţii are ca obiect anularea unui act (Decizia nr. 1780 din 20 noiembrie 2012) prin care autoritatea fiscală a angajat răspunderea solidară a reclamantei, în calitate acesteia de fost administrator al S.C. B. S.R.L., pentru un debit în cuantum total de 7.465.006 RON.

Necompetenţa fiind de ordine publică, Tribunalul Arad a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 38 din 17 februarie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Tribunalul Arad şi-a verificat competenţa în condiţiile art. 131 C. proc. civ., republicat, constatându-se legal învestit cu soluţionarea acţiunii reclamantei, aspect consemnat în încheierea de şedinţă din 8 mai 2014. Or, cum excepţia de necompetenţă materială a tribunalului nu a fost invocată în termenul reglementat de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, expirarea acestui termen atrage, conform art. 185 alin. (1) din acelaşi cod, decăderea din dreptul de a o mai invoca, chiar dacă aceasta este de ordine publică. Astfel, tribunalul rămâne învestit să soluţioneze acţiunea în fond, fără a putea invoca excepţia în discuţie ulterior, în acelaşi ciclu procesual ori după casarea cu trimitere spre rejudecare. De altfel, invocarea excepţiei în al doilea ciclu procesual se poate analiza şi ca o încălcare a dispoziţiilor de control judiciar, decizia acesteia având caracter obligatoriu, potrivit art. 501 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., republicat.

Constatând că Tribunalul Arad nu era îndreptăţit să se dezînvestească în favoarea Curţii de Apel Timişoara, ci era obligat să analizeze în fond cauza, instanţa a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

După cum rezultă din cuprinsul acţiunii înregistrată iniţial, la data de 30 ianuarie 2014, pe rolul Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/108/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, anularea Deciziei nr. 1780 din 20 noiembrie 2012 privind atragerea răspunderii solidare a reclamantei cu debitorul principal S.C. B. S.R.L. pentru suma de 7.465.006 RON şi anularea Deciziei nr. 1013 din 29 iulie 2013 emisă de pârâtă privind respingerea ca tardiv formulată a contestaţiei în procedura prealabilă împotriva Deciziei nr. 1780 din 20 noiembrie 2012, fără cheltuieli de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispoziţiile legale citate, competenţa materială de soluţionare a cauzelor de către instanţele de contencios administrativ se stabileşte în raport de două criterii şi anume: al rangului organului emitent/autorităţii publice, respectiv criteriul valoric care priveşte taxele şi impozitele, contribuţiile, datoriile vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În cauză, se constată că Decizia nr. 1780 din 20 noiembrie 2012 a cărei anulare se solicită, constituie titlu de creanţă privind obligaţia de plată a persoanei răspunzătoare, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) Codul de procedură fiscală, analizându-se ca un act de impunere, similar celor enumerate în art. 110 alin. (3) din acelaşi Cod.

Acţiunea în anularea actului administrativ de impunere atacat se circumscrie unui litigiu care priveşte taxe şi impozite, precum şi accesorii ale acestora, dintre cele la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la valoarea creanţei fiscale pentru executarea căreia a fost emisă decizia de angajare a răspunderii solidare a reclamantei (pentru suma de 7.465.006 RON), competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Curţii de Apel Timişoara.

Deşi raportat la valoarea creanţei fiscale, competenţa materială în primă instanţă aparţine Curţii, invocarea de către tribunal a excepţiei de necompetenţă materială în al doilea ciclu procesual, după casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, constituie o încălcare a dispoziţiilor instanţei de control judiciar, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 501 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte, în acord cu considerentele reţinute de curtea de apel, constată că, în cauză, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a litigiului aparţine tribunalului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM