Interpretation of temporal application of procedural law amendments to exceptions of illegality in administrative litigation

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 martie 2011, sub nr. x/2/2011, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea Hotărârii Guvernului nr. 590/2011 privind declanşarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes public local "Dublarea diametralei N-S pe tronsonul Buzeşti-Berzei-Vasile Pârvan-B.P. Haşdeu-Uranus-Calea Rahovei".

La termenul de judecată de la 20 martie 2015, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 262/2006 emisă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, întrucât, după cum rezultă din Nota de fundamentare a H.G. nr. 590/2010, în ce priveşte lucrarea de interes public local "Dublarea diametralei N-S pe tronsonul Buzeşti-Berzei-Vasile Pârvan-B.P. Haşdeu-Uranus-Calea Rahovei", la intrarea în vigoare a Legii nr. 184/2008, ar fi fost în curs de desfăşurare o procedură de expropriere, declanşată în baza Hotărârii nr. 262 din 2 noiembrie 2006 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă publică de la aceeaşi dată, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa a dispus introducerea şi citarea în cauză în calitate de pârât a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, emitentul acestei hotărâri.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin încheierea de şedinţă publică din data de 12 iunie 2015, pronunţată în Dosar nr. x/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal cu excepţia de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 262/2006 şi a suspendat soluţionarea litigiului de fond până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţionarea litigiului de fond depinde de valabilitatea/legalitatea Hotărârii nr. 262/2006 emisă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, autoritate de interes local, în cadrul unui litigiu de anulare a H.G. nr. 590/2010 de declanşare a unor proceduri de expropriere.

Cum litigiul de fond a fost declanşat la data de 25 martie 2011, toate mijloacele procedurale invocate în dosar (inclusiv excepţii de nelegalitate) se raportează la C. proc. civ. şi Legea nr. 554/2004, în vigoare la data declanşării acestui litigiu.

Dosarul având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 septembrie 2015, sub nr. x/3/2015.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 663 din 4 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect excepţia de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 262/2006, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Totodată, a suspendat judecata cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, că dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012-Titlul IV, sunt norme de imediată aplicare, fiind incidente deopotrivă atât în cazul litigiilor începute înainte de data de 15 februarie 2013, cât şi în cazul celor declanşate ulterior acestei date, când a intrat în vigoare Noul C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 725 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., aplicabil în cazul dosarului de fond nr. x/2/2011, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub această lege".

Fiind în prezenţa unui litigiu început sub legea veche, aceste prevederi legale nu pot fi înlăturate de la aplicare, neexistând nicio dispoziţie derogatorie expresă în acest sens.

Data la care a fost declanşat litigiul de fond nu are nicio influenţă în determinarea competenţei instanţei care va soluţiona excepţia de nelegalitate, această competenţă fiind stabilită în raport de data la care a fost invocată excepţia de nelegalitate, respectiv anterior sau ulterior datei de 15 februarie 2013, când au intrat în vigoare modificările aduse dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, atâta timp cât data de 15 februarie 2013 este prevăzută în mod expres ca fiind data intrării în vigoare a modificărilor aduse art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar litigiul din Dosarul nr. x/2/2011 se soluţionează după regulile vechiul C. proc. civ. care impun respectarea dispoziţiilor art. 725 alin. (1), excepţia de nelegalitate invocată trebuie să fie soluţionată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În sensul celor expuse anterior, litigiul are ca obiect excepţia de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 262/2006 invocată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, emitentul hotărârii, în cadrul Dosarului nr. x/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, înregistrat pe rolul acestei instanţe, la data de 25 martie 2011, sub imperiul vechiul C. proc. civ.

Excepţia de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 262/2006 a fost invocată de reclamanta din Dosarul nr. x/2/2011, la data de 20 martie 2015, după intrarea în vigoare a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reglementează un alt principiu privind aplicarea legii procesuale civile în timp, statuând că legea nouă se aplică doar proceselor începute sub imperiul ei, procesele începute sub imperiul vechii legi de procedură rămânând guvernate de aceasta. Pe de altă parte, Legea nr. 76/2012 a modificat normele de competenţă din legea contenciosului administrativ, stabilind competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea instanţei fondului.

De remarcat, că noua lege de procedură schimbă nu doar normele în materie de competenţă, ci şi cele în materie de calificare, calificând excepţia de nelegalitate ca fiind o simplă excepţie procesuală ca oricare alta.

Raportat la această calificare, precum şi în raport de data declanşării litigiului de fond, Înalta Curte apreciază că, în speţă, competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantă se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile art. 4, astfel cum a fost modificat prin art. 54 pct. 1 din Titlul IV al Legii nr. 76/2012, aplicându-se doar proceselor începute după data de 15 februarie 2013.

La stabilirea regulatorului de competenţă, Înalta Curte are în vedere soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din 20 mai 2013, în sensul că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplică numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM